http://www.ziarultimpul.ro/cultura/restituiri/2011/02/%c8%99tiin%c8%9ba-romaneasca-in-fa%c8%9ba-noilor-provocari/
Știința românească în fața noilor provocări
În 1956 se înfiinţa prin decizie politică Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele, într-un context economic extrem de dificil (era o sărăcie lucie !). România punea bazele primei acţiuni de anvergură pentru introducerea în circuitul naţional a cercetării ştiinţifice de vârf a momentului.
De la început, IFA a fost cuplată la viaţa economică şi socială a ţării. Readucem în memoria celor de astăzi doar două proiecte generate de IFA la începutul anilor 70 din secolul trecut. Primul, Platforma de Fizică (campusul) Măgurele, care introducea conceptul unificat cercetare-învăţământ-producţie, care astăzi stă la baza Parcurilor Tehnologice din întrega lume.
Al doilea proiect, Programul Nuclear Naţional, a deschis prin activităţile din IFA şi ulterior din cadrul ” spin-off-urilor” (Institutul de Tehnologii Nucleare, Piteşti, Uzina G de la Râmnicu Vâlcea producătoare de apă grea), calea energeticii nucleare în România, prin identificarea soluţiilor şi variantelor optime privind organizarea filierei de centrală nuclear-electrică cea mai avantajoasă care a asigurat o independenţă economică a acestei noi ramuri industriale în România.
Toate aceste realizări s-au bazat pe valoare profesională, care însemna competenţă profesională, în toate acţiunile întreprinse, dar şi pe o responsabilitate morală a interesului naţional, concepte care astăzi s-au diluat, s-au pierdut.
Raportul dintre ştiinţă şi dezvoltare a fost cel mai bine exprimat de liderul managementului american Profesorul Peter F. Drucker în lucrarea sa celebră “Post Capitalist Society ” din care cităm: “Astăzi ştiinţa este mai importantă pentru bunăstarea unei naţiuni decât capitalul sau forţa de muncă”
În anul 1959, Nelson a publicat o lucrare care a devenit fundamentală în lumea economiştilor: “The simple economics of basic scientific research”, Journal of Political Economy, 67 (1959), pag. 297-306, care analizează impactul unei ştiinţe naţionale asupra tehnologiei naţionale.
Cunoştinţele ştiinţifice au devenit o avere economică. Astăzi, o dezvoltare durabilă a societăţii umane depinde de un program de cercetare de succes, plecând de la un efort calitativ depus în cercetarea fundamentală. UE prin programele sale impune şi României o creştere a efortului financiar alocat cercetării ştiinţifice, fapt ce creează o excelentă oportunitate pentru înfiinţarea şi în România a unei structuri organizatorice noi de cercetare fundamentală la nivelul celor similare din Vest care să asigure un sistem avansat de educaţie.
Istoric
În România sunt trei poli ai cercetării ştiinţifice, care, după datele Reuter –Thomson (fosta ISI) sunt în ordinea rezultatelor: IFA-Măgurele (luate în ansamblu, toate Institutele de fizică de pe Platforma Măgurele), Academia Română şi Universităţile. Menţionăm că cercetarea de fizică reprezintă o treime din producţia ştiinţifică ISI a României şi 50% din citările obţinute de autorii români din toate domeniile.
Institutul de Fizică Atomică-IFA, denumirea sub care a funcţionat de la înfiinţarea sa până la reorganizarea din 1976, când secţii ale IFA au fost transformate în şase Institute, care există şi azi, dar sub denumiri diferite, are o lungă şi bogată tradiţie ştiinţifică. Şcoala de elite a fizicii româneşti de la Măgurele, este recunoscută internaţional.
Dacă România doreşte să se menţină sau să avanseze în ierarhia ştiinţifică internaţională, se impun schimbări majore în sistemul de organizare al cercetării, adecvate secolului 21, prin legi noi care să debirocratizeze cercetarea şi să sprijine întoarcerea acasă a elitelor româneşti din diaspora.
Laboratoarele Naţionale din SUA
SUA este singura ţară care a dezvoltat în timpul şi după cel de al doilea război mondial din secolul trecut, în sistemul DOE (Department of Energy) tipul de Laboratoare Naţionale (LN), unităţi de cercetare complexe al căror scop a fost şi este cercearea inter şi multidisciplinară cu orientare economică şi militară care se bazează în principal pe dezvoltările rezultate din cercetările fundamentale de fizică şi a domeniilor ei conexe. Aceste cercetări au un scop precis: interesul public şi interesul naţional.
După acest model nou au fost create unităţile de cercetare, top europene după 1945. Fără a intra în detaliile organizatorice ale LN americane, zece la număr, să menţionăm că acestea sunt sinonime cu excelenţa în cercetare, printre membrii acestora sunt zeci de laureaţi ai Premiului Nobel, membri ai Academiei de Ştiinţe şi/sau de Inginerie a SUA.
Statul american alocă investiţii anuale semnificative, direct, din bugetul federal, acestor LN prin DOE, care au condus la dezvoltarea unor obiective strategice ale politicii naţionale americane în domeniul ştiinţei şi tehnologiei. Vom menţiona spre exemplificare, din lipsa de spaţiu, doar, Oak Ridge National Laboratory, unde semnatarul acestor rânduri a ţinut o conferinţă invitată.
Acesta a fost înfiinţat în 1943 şi a avut un scop precis: producerea la scară pilot a plutoniului pentru proiectul Manhattan (crearea primei bombe atomice). Astăzi ORNL este unul din pionierii dezvoltării de noi surse de energie, materiale noi, dar şi al obţinerii de cunoştinţe noi prin cercetarea fundamentală dezvoltată în laboratoarele sale de fizică, chimie, informatică, inginerie, mediu, chiar şi în ştiinţele sociale.
De subliniat rolul acestor Laboratoare Naţionale de a concentra elitele ştiinţifice, şi talentele, de a disemina cunoştinţele ştiinţifice şi tehnice, de a educa noile generaţii de cercetători şi ingineri, de a menţine în top, capacitatea ştiinţifică şi tehnică a naţiunii americane pentru formarea unei resurse umane de înaltă calificare . Bugetele LN sunt alocate direct din bugetul federal.
Nu trebuie să uităm că există în SUA şi cca 4000 de institute de învăţământ superior, dar numai 550 organizează studii de doctorat şi 125 de universităţi (circa 3%) sunt considerate ca universităţi de cercetare , dintre acestea doar 50 de universităţi concentrează cele mai performante capacităţi de cercetare şi primesc cele mai mari fonduri federale.
Necesitatea înfiinţării unui Laborator Naţional de Fizică în România
IFA Măgurele a constituit prin obiectivele care i-au fost impuse şi rezultatele obţinute, primul Laborator Naţional de Fizică al României. IFA se dorea un echivalent al unor reţele organizatorice de cercetare din ţări vest-europene care au fost înfiinţate după modelul american menţionat mai înainte.
Astfel în Germania există trei reţele de institute naţionale: Max Planck (cercetări fundamentale), Helmholz (cercetări ştiinţifico-tehnice) şi Fraunhofer (cercetări industriale) dar şi institute specializate naţionale tip Karlsruhe. În Franţa funcţionează reţeaua Centrelor Naţionale de Cercetări Nucleare (Saclay etc).
În România există în prezent un climat politic care înţelege importanţa dezvoltării cercetării ştiinţifice, a rolului ei în progresul societăţii româneşti prin aprobarea de către Guvern la începutul lunii decembrie 2010 a unei note privind construirea pe Platforma de fizică Măgurele a unei facilităţi “Extreme Light Infrastructure Nuclear Physics” (ELI-NP), mai exact a unui sistem de laseri de mare putere şi a celui mai performant fascicul de radiaţii gamma din lume, proiect ce necesită 280 de milioane de euro din fonduri europene..
Acest proiect impune, implicit, şi crearea unei noi structuri organizatorice moderne, de tipul unui Laborator Naţional de Fizică la Măgurele, care să reunifice, după părerea noastră, cele 6 institute existente pentru a gestiona unitar investiţia ELI, sub conducerea unui Consiliu de Administraţie.
Avem convingerea că această nouă formă organizatorică va fi benefică pentru România, aşa cum crearea IFA în 1956 a condus, ca să reamintim doar două exemple, la crearea industrei centralelor nuclearo-electrice şi introducerea calculatoarelor electronice în ţara noastră.
Petre T. FRANGOPOL
gabrielteodorescu 