Ambiguităţi în cadrul limbajului şi discursului pedagogic

Limbajul pedagogic reprezintă un tip de discurs specific orientat asupra activităţii de educaţie în vederea legitimării acestuia atât în plan teoretic cât şi la nivelul acţiunii practice.

 Putem vorbi de o mulţime de tipuri de limbaje, însă toate acestea valorifică nucleul epistemic tare al ştiinţelor educaţiei, situat la nivelul conceptelor pedagogice fundamentale, de bază: educaţie, sistem de educaţie, finalităţile educaţiei, proces de învăţământ, curriculum, proiectare padagogică/didactică. Limbajul didactic defineşte şi analizează mecanismele de proiectare şi de realizare a obiectivelor pedagogice ale procesului de învăţământ.

Particular, limbajul didactic este adaptabil la specificul fiecărei discipline de învăţământ, în cadrul unor didactici de specialitate(metodici de predare), dezvoltate pe fondul unui anumit metalimbaj educaţional, cu efecte proprii specifice fiecărui domeniu de cunoaştere şi cercetare.

Ambiguități în cadrul limbajului şi discursului pedagogic

*Gabriel Nicolae Teodorescu      

Abstract

Limbajul pedagogic reprezintă un tip de discurs specific orientat asupra activității de educație în vederea legitimării acestuia atât în plan teoretic cât și la nivelul acțiunii practice. Tipurile de limbaj pedagogic sunt evidențiate de G.F.Kneller pe fondul clasificării pedagogiei în două domenii de referință:

  • domeniul pedagogiei generale care constă în esență din recomandări pentru practică educativă, realizate prin metode de predare și programare și prin numeroase scrieri etice și general filosofice, care solicită în mare parte un limbaj normativ, prescriptiv;
  • domeniul științei educației care valorifică cercetările pedagogiei realizate inclusiv prin capitolele educative ale științelor comportamentale, folosind un limbaj descriptiv, care tinde să devină din ce în ce mai tehnic și chiar artificial.

Putem vorbi de o mulțime de tipuri de limbaje, însă toate acestea valorifică nucleul epistemic tare al științelor educației, situat la nivelul conceptelor pedagogice fundamentale, de bază: educație, sistem de educație, finalitățile educației, proces de învățământ, curriculum, proiectare pedagogică/didactică(demers didactic). Limbajul didactic definește și analizează mecanismele de proiectare și de realizare a obiectivelor pedagogice ale procesului de învățământ. Particular, limbajul didactic este adaptabil la specificul fiecărei discipline de învățământ, în cadrul unor didactici de specialitate(metodici de predare), dezvoltate pe fondul unui anumit metalimbaj educațional, cu efecte proprii specifice fiecărui domeniu de cunoaștere și cercetare. Relația dintre limbajul pedagogic și discursul pedagogic reflectă particularitățile domeniului de referință și de abordare metodologică proprii științelor educației. Acest domeniu întreține un discurs lingvistic lărgit, cu o extindere greu controlabilă, datorită dimensiunilor fenomenului de educație, iar pe de altă parte, ambiguității unor concepte care țin de nivelul diferitelor științe ale educației, care nu și-au clarificat, încă un anumit nucleu epistemic tare. În acest context, discursul pedagogic este considerat cel mai ideologic dintre toate discursurile, mai ideologic chiar decât discursul politic, ca urmare a faptului că, pe de o parte, finalitățile sale legitimează reproducerea inegalităților sociale, iar pe de altă parte , metodologia sa de cercetare, oferă un amestec exploziv între justificările raționale și cele pseudoraționale, între excesul de logică și excesul de emotivitate(Reboul, Oliver…).Astfel limbajul pedagogic poate fi exersat în diferite circumstanțe ideologice, definite de regulă la nivel de filosofie și de politică a educației, întreținând diferite tipuri de discursuri(contestatar, novator, funcțional, umanist, oficial etc.). În cadrul discursului oficial, retorica se întreține prin diferite clișee sau cuvinte-șoc, gen: reforma învățământului, democratizarea educației, formarea formatorilor, implementarea programelor etc. Diversitatea domeniilor din care provin specialişti preocupaţi de analiza limbajului, ca şi orientările diferite ale acestora, au ca efect identificarea unui număr mai mare sau mai mic de funcţii de la un specialist la altul (la unii apar douăsprezece sau mai multe funcţii și vom găsi diferite denumiri pentru acestea).

 Din perspectiva analizei logice a limbajului, ne vom raporta la un număr redus de funcţii, repartizate în minimum două categorii: funcţii semantice (roluri ale limbajului care se bazează pe sensul semnelor) şi funcţii pragmatice(care se manifestă pe fondul în care oamenii utilizează limbajul, și îl valorifică). 

O analiză logică fundamentală asupra limbajului presupune discutarea lui din trei perspective distincte:

perspectiva sintactică; aceasta presupune tratarea semnelor independent de sensul lor, numai din perspectiva regulilor după care se pot ele combina;

–  perspectiva semantică, în care accentul cade pe sensul semnelor;

–  perspectiva pragmatică, legată de utilizarea semnelor.

De aceea este necesară clarificarea conceptelor pedagogice, în această perioadă marcată de schimbări majore în legislația educației. Predispozițiile unora spre opinii pedagogice doar de dragul speculației, sunt la polul opus eforturilor altora spre o construcție sistematică și rațională a enunțurilor pedagogice, a paradigmelor și a teoriilor educaționale. Limbajul pedagogic ar trebui să prezinte obiectiv și argumentat faptele pedagogice empirice și științifice. Limbajele pedagogice au anumite funcții, acestea fiind în relație cu nivelurile cunoașterii sau al cercetării educației. Ambiguitatea limbajului pedagogic a devenit un fenomen însoțit de erori de gândire, erori de metodă în înterpretarea rezultatelor precum și în utilizarea terminologiei pedagogice. Efectele sunt dintre cele mai negative, pentru statutul epistemiologic al științelor educației. În cercetarea limbajelor pedagogice ambigue trebuie ținut cont că acestea apar datorită unei cauzalități interne și mai ales au un mecanism propriu de producere. Expresiile ligvistice depind de calitatea și claritatea conceptului care mijlocește relația dintre expresia lingvistică și referințele ei. Din aceste perspective trebuie ținut cont de constatările asupra evoluției înțelesului termenilor specifici limbajului pedagogic, și în același timp de evaluarea accepțiunilor terminologice specifice.

Posibile  cauze  ale acestui fenomen de ambiguitate pedagogică: snobismul lingvistic; împrumuturile de termeni improprii limbajului pedagogic; creearea unei terminologii lingvistice pedagogice; utilizarea de metafore și sloganuri pegagogice.

Mecanismul acestui fenomen nedorit constă în: adăugirea de înțelesuri noi unor termeni consacrați ai limbajului pedagogic; suprapunerea de termeni; eliminarea și/sau înlocuirea înțelesului unui termen cu un altul; lărgirea și/sau restrângerea de înțeles a termenilor limbajului pedagogic.

Snobismul lingvistic constă în folosirea abuzivă a sufixului adjectival „ al”. Prin utilizarea excesivă s-a creat o mulțime de situații de modificare a semnificației termenilor limbajului pedagogic. Astfel au apărut situații în care întrebuințăm termeni de tipul: “educațional, organizațional, instituțional, motivațional”, cu alte sensuri, care nu au contribuit cu nimic la rigurozitatea întelesului terminologiei limbajului pedagogic. “Climat educațional deschis și stimulativ” – termeni împrumutați din meteorologie. In loc de situație de instruire I. Cerghit introduce “situație educațională, și plasează sistemul situațional sau contextual în categoria sistemelor interacționale arătând că mediul educațional școlar este definit ca un ecosistem care realizează în fapt o relație educațională”. Analiza de context trebuie să se impună nu atât prin justificări teoretice ci mai ales ca o cerință de ordin pragmatic. Schimbarea denumirii de proces educativ în proces educațional, nu schimbă cu nimic noțiunea pedagogică, fiind vorba de sinonime, deoarece același obiect sau process pedagogic poate fi denumit prin mai multe nume. Acesta poate fi considerat un capriciu, care nu este izolat de împrumuturile de termini din alte științe și domenii, și nici de inflația semantică pedagogică prin crearea unor forme lingvistice, carcase lingvistice, de tipul ideal – scop – obiectiv – sarcină educativă. Apariție și folosirea unor termini din mecanică, static vs dinamic, referitor la analizarea statică și/sau dinamică a procesului de învățământ. Termenii rol și scenariu, sunt împrumutați din teatrologie și de obicei sunt utilizați incorect în enunțuri de tot felul exemplu, rolul și funcțiile profesorului, ceeace este un pleonasm. Părerea profesorului Marin C. Călin este că “terminologia pedagogică românească nu trebuie să fie cu orice preț o imitație a celei din alte limbi, ci este o problemă de echivalență în diferite limbi”. In cazul problemelor de limbaj, imitația poate fi o inadecvație, de fapt deseori o inexactitate care poate vira în trivialitate. Termeni des folosiți, în comunicarea didactică: – strategie (provenit din armată); – management(din economie); – proiectare(din inginerie); – laturi ale educației, dimensiuni(din geometrie); – lider de opinie(sociologie). Putem astfel constata o încălcare a funcției comutativ-explicative a limbajului pedagogic din puctul de vedere al aspectului ei referențial. Astfel apare o dublă eroare logică: una de discurs de inconsistență explicativă și alta de raționament de folosire a unei scheme explicative nevalide dpdv logic.

Concluzie

 Numeroşi autori au stăruit asupra ambiguităţii limbajului pedagogic, la care m-am referit mai sus, aratând că nu trebuie să i se acorde o pondere exagerată între problemele “dificile” ale consolidării ştiinţelor educaţiei. Perpetuarea unor sintagme în noua lege a educație sunt exemple elocvente de ambiguități de  limbaj pedagogic. Vezi termenii: finalitățile învățământului(educației), idealul educațional, …Termenul finalitate este prea general, nesigur, incomplet și prea abstract, chiar și profesorul Marga  a precizat că “scopul  reformei învățământului, este formarea de individualități caracterizate prin competență, spirit critic, capacitate de a rezolva probleme, disponibilitate la dialog argumentati”. Concluzia care se impune este că trebuie să facem o distincție între diferitele aspecte ale limbajului pedagogic, atunci când ne referim la denumirea unui proces sau demers pedagogic. De aceea numele unui proces(demers) pedagogic este dat de natura obiectului și nu printr-o convenție care apare și se răspândește prin folosirea  lui repetată.

Abstract
Language teaching is a type of speech activity specifically focused on education for both his legitimacy in the theoretical and the practical action. Types of language teaching are highlighted by the fund classification GFKneller pedagogy in two reference areas:
• general pedagogy field consisting essentially of recommendations for educational practice, achieved through teaching methods and programming and many general ethical and philosophical writings, which requires a language largely normative and prescriptive;
• science education pedagogy that builds on research conducted educational chapters including behavioral sciences, using descriptive language, which tends to become increasingly technical and even artificial.
We talk a lot of types of languages, but nevertheless recovered epistemic hard core science education at teaching the fundamental concepts, basic education, education system, aims of education, educational process, curriculum design pedagogical / didactic (didactical). Teaching language defines and analyzes the design and mechanisms for achieving the teaching learning process. Particular, language teaching is adapted to each discipline of education in the specialty of teaching (teaching methods), developed against a particular metalanguage education, its effects specific area of knowledge and research. The relationship between language teaching and pedagogical discourse features reflect the reference range and its methodological approach science education. This area maintains a speech language extended with a difficult controllable expansion of the scale of the phenomenon of education, on the other hand, the ambiguity of some concepts covered by the various sciences of education, have not clarified, yet a core epistemic hard. In this context, pedagogical discourse is considered the most ideological of all the speeches, more ideological than political discourse even as a result of the fact that, on the one hand, its legitimate aims reproduction of social inequality, and secondly, research methodology provides an explosive mixture between rational and justifications pseudoraţionale between excess and excessive emotion logic (Rebo Oliver …). The language teaching can be practiced in different ideological circumstances, usually defined in terms of philosophy and policy education, maintaining different types of speeches (opposing, innovative, functional, scholar, official, etc.).. In official discourse, rhetoric living by different cliches or words shock, like: education reform, democratization of education, training, programs, etc.. Diversity of areas from which specialists concerned with analyzing language, and their different orientations, the effect of identifying more or less a specialist function to another (in some twelve or more functions occur and we find different names for them).
 From the perspective of logical analysis of language, we refer to a small number of functions, broken into at least two categories: semantic features (parts of speech based on the meaning of signs) and pragmatic functions (which occurs on the background in which people use language , and it builds).
A logical analysis of language involves fundamental discussion of three distinct perspectives:
– Syntactic perspective, this means treating the signs regardless of their meaning only in terms of rules by which they can combine;
– Semantic perspective, the emphasis is on the meaning of signs;
– Pragmatic perspective, over the use of signs.
It is therefore necessary to clarify educational concepts, this period marked by major changes in education law. Predispositions to certain pedagogical views for the sake of speculation, others are the opposite efforts to build a systematic and rational statements pedagogical paradigms and theories of education. Language teaching should provide objective and reasoned empirical facts and scientific teaching. Teaching languages have certain features, which are linked to levels of knowledge or education research. Ambiguity of language teaching has become a phenomenon accompanied by errors of thinking errors in interpretation of results and methods in use educational terminology. The effects are most negative for the epistemological status of science education. Ambiguous language teaching research should take into account that they occur due to internal causality and especially their own production mechanism. Linguist expressions depend on the quality and clarity of the concept that intercedes relationship between linguistic expression and its references. From these perspectives to consider the findings on the evolution of the meaning of specific terms of language teaching and assessment while specific terminology meaning.
Possible causes of this phenomenon of ambiguity teaching: linguistic snobbery, lending terms unsuitable language teaching, language teaching terminology creation, use of metaphors and slogans pegagogice.
The mechanism of this phenomenon is undesirable: November meanings additions you devoted to language pedagogical terms; overlapping terms; elimination and / or replace a term with another meaning; expansion and / or restriction of pedagogical language understandable terms.
Linguistic snobbery is adjectival suffix misuse „of”. The excessive use has created a lot of changing the meaning of language teaching terms. Such situations occurred in which employ terms such as „educational, organizational, institutional, motivational, the other uses that have not contributed anything to the rigorous meaning of language teaching terminology. „Open and stimulating learning climate” – terms borrowed from meteorology. Instead of training situation Cerghit I enter „educational situation, and placed in the category system Situation or context of interaction systems showing that school learning environment is defined as an ecosystem that actually made an educational relationship.” Analysis of context should not be imposed by both theoretical justification but rather as a pragmatic requirement. Change the name of an educational process in the educational process, does not alter the concept of teaching, in the case of synonyms, because the same subject or pedagogical process can be called by name several. This can be considered a fad, not isolated in terms of loans and other science fields, and no educational semantic inflation by creating linguistic forms, linguistic enclosures, the ideal type – purpose – purpose – educational task. Terms of appearance and use of mechanical, static vs. dynamic analysis on static and / or dynamic learning process. Terms role and script, are borrowed from the Theatre and usually are used incorrectly in sentences of all kinds such as the role and functions of the teacher, what is a redundancy. Professor Marin C. Calin opinion is that „Romanian educational terminology should not be any cost to the imitation of other languages, but a problem of equivalence in different languages. If language problems, imitation may be a inadecvaţie actually an inaccuracy can often steer the vulgarity. Terms often used in teaching communication – strategy (from the army) – Management (in economy) – engineering (of engineering) – sides of education, size (in Geometry) – opinion leader (sociology). Thus we find a violation of commutative-explanatory function of language teaching from the point of view of its referential aspect. Thus there is a double fallacy: an explanatory discourse of inconsistency and the rationale for using another outline explanatory viewpoint logically invalid.
Finding
 Many authors have insisted on the ambiguity of language teaching, which I referred above, showing that should not be given undue weight between issues? Difficult? strengthening of science education. Perpetuation of certain phrases in the new law on education are good examples pedagogical language ambiguities. Browse words: aims of education (education), educational ideal … deadline is too general, uncertain, incomplete and too abstract, even Professor Marga said that „for education reform, training of individuality is characterized by competence, critical , ability to solve problems, argue availability to dialogue. ” The conclusion that emerges is that we must distinguish between different aspects of language teaching, when referring to a process name or pedagogical approach. Therefore the name of a process (step) is given pedagogical nature of the object and not a convention that appears and spreads through his repeated use.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s