Archive for the ‘eficacitatea sistemului educational’ Category

Exista trei forte care influenteaza calitatea muncii şi determină rezultatele acesteia: cultura organizaţională, leadership-ul şi puterea.  Credinţele şi valorile se formează sub influenţa tradiţiei, a mediului şi a personalităţii individuale. De obicei, persoanele care lucrează de mult timp într-o organizaţie au tendinţa de a păstra tradiţiile, în timp ce noii angajaţi încearcă să schimbe starea lucrurilor. O cultură organizaţională a succesului încearcă să îmbunătăţească vechile practici fără a pierde spiritul tradiţiei. Dar, cum poate un lider să implementeze acest echilbru benefic? În primu rând în organizaţii trebuie să existe un nivel ridicat de încredere în rândul angajaţilor, iar în al doilea rând, este necesar ca indivizii care fac parte dintr-o organizaţie să-şi fi demnostrat integritatea personală.

Împreună aceste condiţii constituie bazele unei sorţi împărtăşite. O cultură a succesului se poate crea numai atunci când indivizii care lucrează într-o organizaţie îşi asumă principiul sorţii împărtăşite. O cultură a succesului este un mediu de cooperare în cadrul căruia toată lumea este în mod intrinsec perocupată de succesul celorlalţi. Succesul unui coleg provoacă sentimente de împlinire personală. Caracteristica de frunte a unei culturi a succesului este comunicarea bazată pe încredere. Dacă subordonaţii nu au încredere în angajamentul conducătorilor faţă de viziunea şi valorile organizaţiei şi dacă aceasta, la rândul ei, nu poate avea încredere în onestitatea subordonaţilor, este pe punctul de a se autodistruge. Procesul începe cu elaborarea unei viziuni la crearea căreia participă toată lumea, o viziune care se referă la identitatea organizaţiei şi la ceea ce este necesar pentru ca aceasta să supravieţuiască. Viziunea reprezintă gândirea de tip „emisfera dreaptă” a creierului; aceasta îşi are originea în geniul nostru creator şi în inimile noastre. Ea presupune emoţii umane fundamentale. Declaraţia de intenţii, obiectivele şi planurile implică „emisfera stângă”, caracterizată prin logică şi analiză. Într-o cultură bazată pe calitate, viziunea devine o realitate atât de puternică pentru angajaţi, încât aceştia o adoptă ca fiind o parte a stilului lor de viaţă. Acest lucru se poate întâmpla numai dacă angajaţii au un sentiment de confort în ceea ce priveşte noua viziune şi au ajutat la crearea acesteia. Tranformarea unei culturi tradiţionale de management într-un sistem bazat pe o cultură a succesului este de fapt o trecere de la un mediu caracterizat prin competiţie internă la unul de cooperare internă. Termenii echipă şi muncă în echipă pot suna la fel, însă fiecare deţine o semnificaţie aparte în cadrul culturii succesului. Echipa devine o parte  esenţială a structurii organizaţionale atunci când persoanele aparţinând diferitelor departamante sau având diferite funcţii lucrează împreună pentru un scop comun. Cuvântul echipă devine emblema schimbării. Totuşi munca în echipă implică ceva de o amploare şi mai mare. Nu reprezintă doar un ansamblu de persoane, ci un grup care manifestă un spirit de unitate şi acord. Esenţa muncii în echipă este cooperarea.Aşa cum am spus la început, procesul schimbării începe cu elaborarea unei viziuni la care toată lumea participă cu idei. Pe baza acestei viziuni împărtăşite, conducătorii pot demara schimbarea şi pot evolua de la rolul de supraveghetor la cel de coordonator. membrii echipei participă alături de coordonator la procesul de luare a deciziilor, ceea ce le va provoca un  sentiment de mândrie în legătură cu munca lor, rezultatul fiind o calitate mai bună a serviciilor. Curând transformarea de la o cultură tradiţională de management la una a succesului va deveni vizibilă, pe măsură ce atmosfera de competiţie internă devine una de cooperare internă. Constituirea unui mediu în care să se poată dezvolta încrederea, respectul şi cooperarea necesită timp, dar, în cele din urmă, organizaţia va putea supravieţui şi va intra în competiţie pe piaţă. În orice demers uman, calitatea s-a impus şi se impune ca o condiţie sine qua non a progresului,  a dezvoltării, cu atât mai mult în domeniul educaţional, care este chemat să asigure forţa intelectuală a dezvoltării.Sursa esenţială a patrimoniului intelectual al oricărei societăţi o constituie învăţământul, centrat pe performanţă şi calitate, orientat spre viitor, apt să  răspundă exigenţelor profesionale actuale şi de perspectivă.  Investiţia trebuie orientată prioritar spre realizarea unui învăţământ de calitate, performant, menit să genereze şi să cultive creativitatea, capacitatea de inovare  şi gândirea prospectivă, orizontul de cunoaştere  şi înţelegere a fenomenelor  şi proceselor dezvoltării umane pentru a se putea oferi soluţii în cele mai variate domenii de activitate.

În conceperea, elaborarea  şi adoptarea strategiei calităţii, pentru o instituţie şcolară, trebuie pornit de la realitatea obiectivă a epocii contemporane, potrivit căreia asigurarea calităţii, eficienţei, performanţei  şi competitivităţii constituie o direcţie fundamentală de acţiune pentru toate categoriile şi tipurile de organizaţii sociale, inclusiv pentru organizaţiile şi instituţiile de învăţământ şi educaţie.

Managemetul calităţii înseamnă, de fapt, pregătirea instituţiei pentru a participa la o competiţie, ale cărei reguli le respectă toţi participanţii, reguli care se concretizează în standardele de calitate a serviciilor educaţionale. Orientarea managementului calităţii spre participarea la această competiţie nu este un scop în sine, ci un rezultat direct al activităţii instructiv-educative, o dorinţă naturală de a te compara cu celălalt, din necesitatea de a arăta că rezultatele muncii tale sunt la fel de bune sau chiar superioare rezultatelor muncii altor colective de cadre didactice.

Pornind de la premisa ca orice strategie odată construită poate fi revizuită, adaptată, optimizată, pentru a se constitui ca bază pentru o strategie viitoare, se realizează la începutul anului o analiza preliminară a calităţii organizaţionale specifice prin intermediul interviurilor pe bază de chestionar.

Se are în vedere, în special, consultarea tuturor celor implicaţi în procesul instructiv-educativ (elevi, cadre didactice, părinţi). Scopul demersului nu a fost altul decât optimizarea procesului didactic şi a serviciilor educaţionale oferite, aspecte vizate, în mod special, în Proiectul strategic de dezvoltare instituţională al instituţiei şcolare.

Raportul cuprinde o prezentare detaliată a datelor pentru fiecare categorie de variabile în parte, asupra cărora însă, nu insistam. Ceea ce merită a fi adus în prim plan, este faptul că, valorile calităţii organizaţionale (atât în descrierile libere ale subiecţilor chestionaţi, cât şi în răspunsurile date la itemi standardizaţi) sunt pozitive şi descriu şcoala în termeni favorabili. De asemenea, în chestionare se solicită şi identificarea unor „posibile slăbiciuni”, „nemulţumiri”, contând pe faptul că toate aceste date vor permite, în viitorul apropiat, construirea unor strategii de optimizare continuă a activităţii şcolii.

Prin urmare, aşa cum rezultă dintr-o astfel de cercetarea, calitatea managementului depinde: de capacitatea de orientare strategică (planul/planificarea strategică); de capacitatea de a dezvolta relaţii umane; de capacitatea de asigurare a unui climat organizaţional orientat spre calitate şi performanţă; de capacitatea de a pune în valoare performanţele.

Pornind de la rezultatele analizei se propune o viziune personală asupra calităţii şi managementului calităţii, „o politică” de susţinere a valorilor. De asemenea, se impune instituirea unor demersuri care să promoveze permanent calitatea în învăţământ, pentru limitarea neprofesionalismului.

Strădania unor astfel de demersuri în ceea ce priveşte calitatea şi managementul calităţii, s-a inserat, cu modestie, în continuitatea şi complementaritatea încercărilor, gândurilor unei distinse pleiade de autori, tema calităţii şi a managementului calităţii fiind departe, însă, de a fi epuizată.

 

 

 

Bibliografie selectivă

 

  • Drăgulănescu, N., (2003), Managementul  calităţii serviciilor, Ed AGIR
  • Iosifescu, Ş., (2001), Managementul educaţional pentru instituţiile de învăţământ, MEC, Bucureşti
  • Iosifescu, Ş., (coordonator), (2005), Managementul  şi cultura calităţii la nivelul unităţii şcolare
  • Laboratorul de „Management educaţional” – Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti

 

 

Demersul meu este pentru realizarea unui studiu pertinent si argumentat la cum a evoluat calitatea in sistemul de invatamant romanesc, incepand din 2006.
Motivatia asa cum spuneau unii colegi pe site-ul ministerului(topic inchis de adminii site-ului) s-a ajuns la o calitate de duzina/uzina.
Controlul parametrilor esentiali ai procesului de invatamant este necesar, dar trebuie facut cu ajutorul expertilor certificati si nu de ONG-uri!!!.
Astept parerile si opiniile dumneavoastra pro si contra existentei acestui organism si al activitatilor desfasrate in ultimul timp.
Oricum nici ei ca si experti nu au precizat clar catre ce se indreapta invatamantul romanesc, mai ales ca nu si-au precizat si impus pozitia fata de minister, referitor la educatie si nevoi educationale, vs educatie sociala (si chiar invatamant remedial la toate nivelurile)
Mimarea calitatii in sistem nu mai poate fi acceptata, pt ca in viitor ne vom confrunta cu un adevarat colaps social, iar ca si resursa umana specializata in sistem nu mai putem ramane indiferenti la ce… cum si in ce fel ni se impune de sus ca si orientari!

Conform declaratiilor ministrului MECTS-ului retinem ca primul pas pentru modernizarea curriculumului national a fost deja facut prin infintarea Consiliului pentru Curriculum.Va mai amintiti in 2010 declaratiile doamnei Firuta Tacea am retinut ca:  “Ministrul Funeriu a spus ca ne gandim foarte limpede cum sa articulam mai bine componentele, de exemplu, curriculum, evaluare si formare. Asta ar fi o directie de modernizare foarte importanta si care a fost destul de neglijata pana acum, in sensul ca evaluarea a avut propria traiectorie, formarea a ramas de cele mai multe ori in urma sau a fost gandita ca o componenta ulterioara modificarilor din curriculum, iar lucrurile astea ar trebui sa stea impreuna” si “Dupa desfiintarea Consiliului National pentru Curriculum din 2007, lucrurile au evoluat mai putin controlat si mai putin coerent, cu schimbari punctuale si fragmentare. Acum am zis să le gandim pe toate unitar, sa nu mai facem modificări doar pe invatamantul primar, sau doar pe invatamantul liceal, sau doar pe cel gimnazial. Ele sa fie gandite de la un cap la altul pe un intreg traseu de formare a elevilor”. Ceea ce m-a intrigat din declaratiile coordonatorului Consiliului pentru Curriculum, a fost urmatoarea precizare:” Principalul punct slab al actualului curriculum, este lipsa unei coordonari intre toate elementele care stau la baza formarii elevului. Mai exact, s-au introdus competentele in programele scolare, insa cadrele didactice nu au fost pregatite sa predea si sa evalueze in conformitate cu aceste competente. In paralel nu am sesizat nicio activitate de formare a cadrelor didactice, dar care sa cuprinda un numar semnificativ, adica pe toti aceia care vor lucra cu aceste programe la clasa si care sa fie pregatiai sa opereze cu aceste programe care contin competente. Profesorul de gimnaziu nu a folosit noţiunea de competente. El s-a trezit cu niste documente schimbate pe care nu a fost pregatit sa le foloseasca”.Fara a ma erija in specialist a sistemului educational, doresc sa precizez urmatoarele:-  in cazul invatamantului preuniversitar, raportul dintre cele doua parti ale Curriculum-ului National(curriculum nucleu, corespunzător trunchiului comun din planul de invatamant si curriculum la decizia scolii) a fost mereu modificat de schimbarile aduse planurilor de invatamant, si asta se intampla de multi ani;– noua Lege a Educatiei Nationale perpetueaza o serie de disfunctionalitati legislative referitoare la rolul si responsabilitatile celor care elaboreaza si al a celor care vor aproba acest curriculum. -desi exista o agentie specializata care are responsabilitatea elaborarii si revizuirii politicilor curriculare, ea are de fapt doar rol in atribuirea si avizarea documentelor propuse de Comisiile Nationale constituite la nivelul ministerului, deoarece functionam după vechea Lege a Educatiei, Lg.128/1997 cu amendamentele si completarile ei legale;- nu se spune nimic despre atributiile Institutului de Stiinte ale Educatiei, care conform planului de dezvoltare institutionala in perioada 2009-2012, ISE va contribui la dezvoltarea sistemului educativ din România prin analize, studii tematice si propuneri de ameliorare, precum si prin noile atributii in domeniul curriculum-ului national si cercetarii de tineret, preluate in urma restructurării agentiilor guvernamentale din subordinea MECTS; Deci, ministerul are in continuare dublu rol: de a constitui comisiile de elaborare a curriculum-ului si de a aproba produsul acestor comisii(vezi: managementul curriculum-ului);- se uita sau sau omite intentionat faptul ca dintre toti bugetarii, profesorii din invatamantul preuniversitar sunt angajati doar in urma unor examene nationale, iar fiecare profesor titular a realizat un numar de credite in urma perfectionarii prin diferite forme in cadrul unor cursuri de formare avizate de minister;- formarea si dezvoltarea profesionala a resurselor umane in sistemul de invatamant este in continuare centralizata, pentru ca este greu a se corela cu nevoile si interesele beneficiarilor individuali(cadre didactice, manageri de unitati scolare) si/sau institutionali. Conform noii legi, nu exista un sistem ascendent de identificare a nevoilor de formare ale cadrelor didactice, care sa fundamenteze investitiile si programele in acest domeniu.(vezi cadrul noii legi…)… asta asa ca vin si metodologiile de aplicare a legii,…, ca nu exista acea transparenta,( unii cunostem cum si cine a participat la realizarea noului curriculum si a noilor programe ma refer la stiinte( nu rautacios… frustrari deloc)) care poate genera remedieri pe parcurs .. uitasem initiativa salutara a ministerului si a CNEE-ului pentru a selecta cadrele didactice care vor fi implicate in evaluare examenelor nationale – da de acord PUNCT TARE! … asteptam si altele.

Profesorii de la Şcoala generală nr 2 din Târgu-Jiu ameninţă cu greva japoneză

Cadrele didactice care îşi desfăşoară activitatea la Şcoala Generală Ecaterina Teodoroiu (Nr.2) din municipiul Târgu-Jiu au organizat luni, în cancelaria unităţii de învăţământ, un protest spontan, fiind nemulţumite de efectele apărute în urma comasării unităţii respective cu Şcoala Generală Nr.7. Potrivit liderului de sindicat al celor 30 de profesori de la unitatea de învăţământ, Livia Zamfir, la presiunile unui grup de părinţi, conducerea Inspectoratului Şcolar Judeţean a luat decizia de a transfera elevii şi clădirea şcolii nr. 7 la Grupul Auto Şcolar Auto din municipiu, profesorii de la Şcoala Generală nr 7 fiind deja comasaţi cu cei de la nr 2. Acest lucru a stârnit nemulţumirea cadrelor didactice la Şcoala Generală nr 2, acestea temându-se de faptul că vor rămâne fără locuri de muncă după ce elevii vor fi transferaţi. „Efectul acestor transferuri ca fi reprezentat de creşterea numărului de profesori la şcoala nr 2, lucru care va duce la restrângerea de activitate a cadrelor didactice. Circa zece profesori de la şcoala nr. 2 riscă să rămână fără loc de muncă în urma comasării unităţilor şi a transferării elevilor”, a spus Livia Zamfir. Reprezentanţii ISJ Gorj confirmă că o parte din dascăli vor fi mutaţi la alte şcoli, dar dau asigurări că niciun profesor nu va rămâne fără loc de muncă. „Este o metodologie de mişcare, dar nimeni nu va rămâne în afara sistemului, fără un loc de muncă. Se vor face dosarele de restrângere de activitate, dar nu se va pune problema pierderii slujbelor. Sperăm să înţeleagă acest lucru cadrele didactice respective”, a spus luni presei, inspectorul general adjunct, Gheorghe Mitescu. Profesorii de la Şcoala Generală nr 2 au anunţat că marţi vor intra în grevă japoneză, iar miercuri vor organiza un miting de protest în faţa sediului IŞJ Gorj.

sursa:

AGERPRES

Fiscul verifica profesorii. Inspectoratele scolare primesc formulare prin care cadrele didactice trebuie sa declare daca fac meditatii
sursa:
HotNews.ro

Mai multi profesori din Arad au primit in scoli formulare prin care trebuie sa declare daca dau sau nu meditatii dupa programul de lucru sau daca au alte activitati din care castiga bani.

In scolile din Arad, directiunile au distribuit formulare pe care scrie „Declaratie”, in care dascalii trebuie sa mentioneze daca obtin alte surse de venit in afara programului scolar. Profesorii trebuie sa isi mentioneze numele si functia si sa declare daca obtin venituri din meditatii, activitati culturale, sportive sau din alte activitati, dupa incheierea programului scolar, scrie Ziarul de Iasi.

„Colegii nu trebuie sa se lase intimidati de aceasta actiune, trebuie sa stie ca au libertatea si dreptul de a desfasura orice activitate, remunerata sau nu, in afara programului de lucru. Actiunea este una abuziva si poarta o tenta de presiune. Fiecare cetatean al Romaniei este obligat deja sa respecte legea, nu trebuie sa dea o declaratie ca respecta reglementarile in vigoare”, a declarat joi presedintele Sindicatului Democrat din Invatamint Arad, Danut Ienesescu, scrie sursa citata.

„Este o situatie neplacuta, o chestionare care pare mai mult abuziva. Nu este normal ca statul sa ne interogheze in acest fel daca vrea sa afle citi profesori cistiga din meditatii. Cei care dau meditatii au deja obligatia de a declara acest lucru la Fisc, nu este firesc sa mai fie interogati si de alte institutii”, a declarat un profesor.

Presedintele ANAF, Sorin Blejnar, a declarat ca aceste formulare vor fi trimise si in alte inspectorate scolare in zilele urmatoare, scrie incont.ro

Ordin de la ANAF

Inspectorul scolar general, Mirela Aldescu, a confirmat ca se lucreaza la o situatie statistica privind activitatile extrascolare ale angajatilor, insa afirma ca actiunea „este perfect legala si are loc la solicitarea ANAF”.

„Activitatea este una perfect legala si are loc in urma unei solicitari care ne-a fost adresata de ANAF. Directorii de scoli au obligatia sa ne furnizeze aceste date, cum si noi avem obligatia sa le centralizam si sa le furnizam ANAF”, a spus Aldescu. Potrivit sursei citate, un formular care trebuie completat de conducerile scolilor a fost postat de forumul Inspectoratului scolar Arad, iar directorii obtin informatiile de la profesori.

Actiunea se va derula pe o perioada de citeva saptamini, timp in care aproximativ 5.000 de dascali vor trebui sa completeze declaratiile.

Ultima statistica, din anul 2008, arata ca doar 1.500 de profesori din toata tara si-au facut publice la Fisc veniturile rezultate din meditatii sau alte activitati extrascolare. Cei care nu-si declara veniturile din meditatii risca pana la 1.000 de lei amenda.

http://forum.portal.edu.ro/index.php?showtopic=138658

…eu zic … fiscul…sa numere bibilicile lui Boc, Bibliile lu… onor domn de la munca Botis, sa-i nunere diplomele lui Igas, … si studiile lui Baconski, si mai ales sa-i echivaleze diplomele lui Funeriu!!!… si prostiile debitate de acesti guvernanti macar pe cele din 2011, si sa le impoziteze …si in avans!!!.
…cum spunea un mare filozof…”…multa lume necajita”.iar daca statul fura … sa impoziteze acest furt, pt consolidarea bugetului statului…
Din nou CRIZA din Ro este generata si cauzata de profesori!!! si gaurile ei…
… a am uitat sa-l caute pe onor primar de la sector 6 care cheltuie pt spatiul verde mai mult decat se cheltuie pt intreg Parisul timp de un an…( daca doriti va dau si cifre in mil de euro!!!…) … prostia este mare si la loc de cinste in RO.!

Opinii: Gratuitatea si mentalitatea contribuabilului absent

Datorita nefunctionalitatii optime a mecanismelor de tip cerere si oferta in domeniul invatamantului, asistam acum la anumite disfunctionalitati care se accentueaza in acest sistem.

Statul, ca si reprezentare sociala prin impunatoarele sale cladiri si institutii, este si cel raspunzator de rezolvarea problemelor tuturor indivizilor. Astfel, statul este vazut in continuare ca fiind cel care produce si distribuie banii, care asigura locuri de munca si produse pe piata.

Gratuitatea sub multitudinea ei de aspecte, invatamant, sanatate, asistenta sociala, servicii de administratie publica, este vazuta total deformata de majoritatea cetatenilor, si inteleasa gresit: toti trebuie sa primeasca de parca nimeni nu ar plati acesti bani, parca vin dintr-un univers indepartat.

In noua imagine creata, contribuabilul de rand este total absent, sursa gratuitatii este parca uitata, de parca nimeni nu ar plati nimic. Toti cei investiti si platiti sa presteze astfel de servicii, considera cetateanul contribuabil cel care plateste taxe si impozite nu ca pe un platitor al serviciilor respective, ci doar ca pe un simplu beneficiar al unor servicii pe care statul, in mod concesiv ii le ofera gratuit.

……

 

In Romania masterul a devenit o scoala „cool” pentru cei cu bani. Tot ce s-a intamplat in ultimul timp incepand cu rezultatele la Bac 2010, apoi cascada de procese in care sunt implicati cei care au fraudat acest examen, continuand cu Examenul National de Titularizare in invatamant, nu reprezinta decat o manipulare a opiniei publice.

Avem in fata imaginea unui sistem educational mediocru iar astfel se poate justifica in ochii populatiei masurile luate de politicul din Romania referitor la sistemul educational, inclusiv hotararile date de ministerul de resort.

Constatam cu stupoare ca anul de studii masterale din Romania variaza intre 3.000 – 5.000 ron in cadrul tuturor universitatilor care organizeaza studii masterale in acest an.

articolul complet si comentarii vezi pe:

http://www.ziare.com/scoala/masterat/opinii-in-plina-criza-romanii-au-bani-pentru-mastere-1033984