Archive for the ‘educație’ Category

Normal
0

21

false
false
false

RO
X-NONE
X-NONE

/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:”Tabel Normal”;
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-priority:99;
mso-style-parent:””;
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin:0cm;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:”Calibri”,”sans-serif”;}

 

În ultimii ani, şcoala românească ca şi instituţie, s-a aflat sub influenta diferitelor curente ale reorganizării, atât datorită schimbărilor din sfera economico-socială, cât şi a schimbărilor intervenite în legislaţia de specialitate prin adoptarea Legii Educaţiei Naţionale.

Rezultatele şcolare scăzute ale unor elevi sunt consecinţa unor cauze diverse, pe care consider că pot fi grupate astfel:

·         greutăţi materiale şi lipsa unor cadre didactice motivate;

·         greutăţi sociale de dezvoltare şi personale ale elevilor;

·         lipsurile şi chiar în unele cazuri perimarea organizării procesului de învăţământ.

Pentru a realiza un anumit succes, o şcoală trebuie să dispună de un minimum de spaţiu şcolar organizat şi dotat corespunzător. În multe şcoli, acest minim nu este atins, deoarece se lucrează încă în schimburi, iar altele nu dispun de spaţii specializate, cabinete, laboratoare, săli de sport, etc. Până la această oră eu nu am cunoştinţă să fi interesat pe cineva atât la nivel de minister cât şi la nivel de politic local, care este situaţia vechimii clădirilor în care funcţionează unele şcoli, la nivel naţional nefiind demarat nici un astfel de studiu. Cum în ultimii ani finanţarea învăţământului per ansamblu nu a fost niciodată o preocupare a politicului care s-a succedat la guvernare, cu toate că au mai fost reabilitate diferite şcoli prin programe şi proiecte unele cu finanţare externă, multe şcoli se găsesc în clădiri învechite, dispunând exclusiv doar de sălile de clasă, neexistând spaţiile necesare şi dotările pentru un învăţământ modern de calitate. Vezi cazul  reamenajărilor spaţiilor disponibile din unele şcoli, odată cu trecerea şi obligativitatea clasei pregătitoare, conform Legii Educaţiei Naţionale cu amendamentele şi completările ulterioare.

Astfel lipsa unor spaţii şcolare corect amenajate şi dotate modern reprezintă unul din factorii care acţionează în mod negativ asupra succesului şcolar al elevilor.

O altă cauză a succesului şcolar scăzut este insuficienţa cadrelor didactice calificate din unele zone în general din mediu rural greu accesibil.

Există profesori calificaţi la o disciplină, şi care predau mai multe discipline din planul de învăţământ, fie din lipsa cadrelor calificate, fie datorită micşorării numărului de clase şi dispariţiei de catedre/ore normate, aceştia fiind nevoiţi a preda şi alte discipline pentru completarea normei didactice. Tot aici intră şi o resursă umană neevaluată şi ierarhizată corespunzător, dar mai ales neremunerată corespunzător adică motivată.(vezi diminuările salariale din ultimii ani şi neindexarea şi corelarea salariilor din învăţământ măcar cu rata inflaţiei). În plus nu se doreşte în sistem a se recunoaşte faptul că resursa umană este deja pe un trend de îmbătrânire, iar prin noua legislaţie în domeniu muncii vârsta de pensionare este în continuă creştere, şi în plus un nivel scăzut de perfecţionare şi reconversie prin studii academice de specialitate, precum şi o preocupare constantă pentru noutăţile din domeniul disciplinei şi al pedagogiei şi psihologie, fapt care şi acesta se reflectă în rezultatele şcolare ale elevilor. Dacă această problemă nu va fi în atenţia factorilor decizionali pentru a fi rezolvată, efectele vor fi resimţite în permanenţă ca şi factori negativi în sistemul educaţional.  În plus ocupaţia de profesor deja devine astfel neatractivă, pentru tinerii absolvenţi de instituţii de învăţământ superior, în sistem în ultimii ani nu au mai intrat în genere decât cei care nu au avut alte oportunităţi de angajare. În plus o problemă este şi feminizarea excesivă din sistem, ţinând cont de faptul că capacitatea acestora este mult micşorată datorită obligaţiilor familiale, vezi concediile de naştere şi pentru îngrijirea copiilor foarte mici, fenomen puţin cercetat şi analizat însă ca efect este resimţit în sistem. 

      O altă cauză ţine de dificultăţile sociale, de creştere şi personale ale elevilor.

În multe şcoli există tot mai mulţi copii care provin din familii dezorganizate, din familii în care ambii părinţi lucrează mai mult de 8 ore pe zi, sau prestează activităţi remunerate în afară, aceştia fiind deseori aproape abandonaţi, de părinţii naturali, fiind plasaţi spre creştere şi educare unor rude deseori bunici cu vârste înaintate. În plus unele medii familiare au un nivel foarte scăzut, iar copii proveniţi din astfel de medii se adaptează deseori mai greu, având şi unele dificultăţi de dezvoltare personală. La noi nu s-au realizat studii referitor la condiţiile familiare şi succesul şcolar şi reuşita socială. În general, elevii proveniţi din familii unitare, complete au mai multe şanse de reuşită prin obţinerea de succese şcolare faţă de cei care provin din familii monoparentale sau dezorganizate, iar condiţiile materiale ale familiei au un rol important în determinarea reuşitei şcolare.

Nu în ultimul rând trebuie luat în considerare printre lipsurile în desfăşurarea procesului de învăţământ şi faptul că timpul de lucru este insuficient folosit.

 Cum legea Educaţiei Naţionale prevede în medie 35 de săptămâni lucrătoare pentru un an şcolar, numărul real de ore alocate unor discipline este în continuă scădere, factorii decizionali şi directorii unităţilor de învăţământ trebuie să se şi încadreze în finanţarea per elev conform legii, şi în acest fel introducerea unui nr. de ore suplimentare la decizia şcolii, ore destinate aprofundării unor discipline, sau ca şi discipline noi,  este destul de greu de realizat. În general există puţine ore pentru fixarea materiei de către elevi, inclusiv pentru evaluarea acestora, deci volumul orelor de predare este mic.

Concluzia este că şi timpul de lucru efectiv nerealizat integral sau consumat cu alte activităţi reprezintă unul din factorii care influenţează în mod negativ reuşita şcolară a elevilor.

 În plus dacă am analiza microstructura unei ore la clasă, în majoritatea cazurilor din oră se pierd minute bune cu diferite activităţi administrative, situaţii urgente pe care profesorul trebuie să le predea până la sfârşitul orelor de curs, etc. în sistem consider că pierderile medii de timp în cazul unei ore sunt în jurul valorii de 10% din durata destinată legal acestei ore la clasă.  La o primă vedere câteva minute pierdute posibil să nu conteze, însă per total pierderea este semnificativă, dacă calculăm la nivelul unei luni se pierd două zile iar la nivelul unui an şcolar peste douăzeci de zile lucrătoare. Am prezentat pierderile ca şi nominale, însă pierderile reale sunt cu mult mai mari. În plus tot ca şi o ameninţarea este uneori prelungirea nejustificată a pauzelor sau diferite alte activităţi desfăşurate în unele şcoli în timpul programului efectiv, vizite, concursuri, simpozioane, activităţi artistice, şi chiar cum se spune „clasele zburătoare” care nu au o sală proprie iar elevii sunt nevoiţi uneori să meargă la fiecare oră în alte locaţii în diferite clădiri ale instituţiei de învăţământ etc. Nu avem de ce ne ascunde mulţi cei care au copii în învăţământul preuniversitar cunosc cel mai bine situaţie, ca să nu mai vorbim de cazurile în care unii dintre colegi lipsesc sau sunt pe concediu medical şi nu există nici un fel de posibilitate de suplinire din partea corpului profesoral rămas, astfel unele clase rămân nesupravegheate sau efectiv li se dă drumul să plece acasă înaintea terminării programului zilnic.   Concluzia activitatea reală din cadrul unei ore durează de fapt 35-45 de minute, orele fiind astfel reduse la minimum.

În sistemul preuniversitar românesc condiţionarea orelor separate este primordială, nimeni nedorind încă măcar o grupare în cazul ciclului superior al liceului nu există studii de specialitate şi nici propuneri ale cercetătorilor în domeniul educaţiei.

 În plus, lipsa unor măsuri energice în cazul absenteismului şcolar şi fuga de la ore se cunoaşte foarte bine numărul impresionant de absenţe înregistrate chiar anul trecut şi în prima parte a acestui semestru la nivel naţional de ordinul zecilor de milioane. Datorită unui cerc vicios închis, cei din învăţământul obligatoriu nu pot fi constrânşi în a urma o formă de învăţământ conform legii şi în plus nici nu pot fi daţi afară din sistem fiind efectiv târâţi dar doar scriptic de la un an la altul. În plus nici nu pot fi aplicate corect standardele de evaluare profesorii care predau în astfel de scoli fiind conştienţi că nu pot lăsa repetenţi un număr mare dintre elevi deoarece îşi pot pierde posturile. În plus chiar şi în cazul claselor cu elevi buni şi foarte buni există o masă critică care sunt doar prezenţi fizic la ore şi care nu participă activ la activităţile desfăşurate de profesor.

Neparticiparea activă la ore a elevilor prezintă însă două aspecte. Unul vizibil care se remarcă prin indisciplina unor elevi, perturbarea orei prin diferite discuţii sau prin faptul că aceşti elevi se ocupă de alte activităţi care nu au nimic în comun cu ora respectivă. Cel de al doilea aspect în general greu de remarcat este cel al neparticipării active a elevilor la procesul de învăţământ, elevi liniştiţi dar care se gândesc la orice altceva numai la ceea  ce constituie obiectul lecţiei nu. Aici este vorba de fenomene de diminuare a participării active la lecţie, datorită unei fluctuaţii a atenţiei elevilor, datorită monotoniei din timpul orele de predare efectivă, datorită aplicării unor forme frontale de lucru cu elevii, şi evident lipsa unor metode şi a unor mijloace active de predare din partea profesorului.  Consider că o ameninţare efectivă o reprezintă insuficienta pregătire a lecţiei de către unii profesori, cauze multiple pe care cei din sistem le cunosc şi nu de acum.

 Şi nu în ultimul rând sistemul de apreciere şi notare a elevului.

 Nu avem de ce ne ascunde, în multe cazuri elevii sunt examinaţi, „în campanie” şi nu continuu, evaluarea fiind şi ea o formă de învăţare. În mod cert prin corectarea unor aspecte negative posibil se va putea reuşi prin eforturi şi mijloace o îmbunătăţire maximă posibilă a succesului şcolar, conducând şi la o eficientizare a activităţilor.

Anunțuri

… articol nou

Posted: 26 Februarie 2013 in educație

http://voceaclujului.ro/isteria-generala-referitoare-la-fraudarea-prin-plagiat-a-lucrarilor-de-licenta-ia-amploare-in-romania/

 

CNEE a publicat pe site www.edu.ro, la adresa http://subiecte2013.edu.ro/2013 au fost publicate un model-cadru de structură de subiect şi de barem de evaluare pentru examen, precum şi modele de subiecte pe discipline şi bareme de evaluare şi notare pentru acestea.

SISTEMUL ROMÂNESC DE ASIGURARE A CALITĂȚII EDUCAȚIEI PREUNIVERSITARE. PUTEM REFORMA FORMELE FĂRĂ FOND?

Sistemul de asigurare a calităţii în învăţământul preuniversitar este ineficace şi nu răspunde decât într-o mică măsură nevoilor elevilor, relevă un studiu dat publicităţii marţi de Societatea Academică Română (SAR) .
Conform studiului, întreaga arhitectonică de asigurare a calităţii în învăţământ este blocată în proceduri iar directorii, profesorii şi psihologii şcolari nu găsesc utile instrumentele pe care sistemul le pune la dispoziţie pentru monitorizarea calităţii în educaţie şi intervenţie. Totodată, raportul susţine că în ceea ce priveşte controlul calităţii în învăţământ acesta nu are efect direct asupra rezultatelor înregistrate la nivelul educaţiei elevilor.

„Avem un sistem al asigurării în educaţie care nu asigură calitatea. Sistemul de asigurare a calităţii instituit de ARACIP nu este un instrument utilizat de conducerea şcolilor în managementul şcolar”, se arată în raport.

Studiul dat publicităţii marţi susţine că se pune accent pe monitorizarea procedurilor urmate în actul didactic, dar sunt puţin luate în considerare rezultatele efective. În document se mai apreciază că este oportun a lua în calcul rezultatele la testele naţionale, acestea fiind cele care dau o măsură comună a gradului de educaţie a elevilor.

Potrivit SAR, profesorii pierd aproximativ 30% din timpul activităţii didactice pentru completarea hârtiilor necesare în actul de evaluare.

„A fost remarcată inexistenţa unui instrument adecvat care să surprindă gradul de progres real la clasă în timp, ca efect al serviciilor educaţionale furnizate. Concurenţa între şcoli devine un stimul redus al calităţii educaţionale”, mai arată studiul derulat în şase şcoli româneşti.

Vezi raport SAR

http://sar.org.ro/wp-content/uploads/2013/01/qas-1.pdf

Pe lângă raportul comparativ internațional, SAR a lansat si un Policy Brief dedicat în exclusivitate țării noastre (autor: Claudiu Ivan; editor: Corina Murafa).

http://sar.org.ro/wp-content/uploads/2013/…ducatie_fin.pdf

Academicianul Solomon Marcus a sintetizat inspirat interventiile invitaţilor şi a atras atentia asupra importanţei abordării «grassroots», de jos în sus, în redactarea strategiilor de reformare a sistemului educaţional. De asemenea, Solomon Marcus a mai precizat că obiectul educaţiei este inadecvat formulat, iar conţinutul manualelor este o formă fără fond.

Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, prezent la eveniment, a declarat că politicile publice trebuie să se fundamenteze mai mult pe cercetare pentru mai multa eficienţă:

“Avem nevoie de cercetare. Există prea puţină cercetare în luarea deciziilor, or deciziile şi politicile publice trebuie să fie rezultatul cercetărilor, nu opiniilor. Este necesar un barometru al educaţiei în care să fie introduse toate categoriile de public şi anumite probleme pe care le dezbatem, ca de exemplu aceasta a calităţii. Asa se produce feedback şi aşa ne putem calibra politicile.”

Remus Pricopie a mai precizat că este adeptul schimbărilor graduale şi că sistemul educaţional trebuie reformat treptat:

“Nu vreau să fac schimbare peste noapte, trebuie să ştim ce schimbăm şi de ce schimbăm, trebuie să avem un acord larg asupra schimbării şi a calitătii educaţiei. […] Cred că trebuie să mergem într-un ritm ponderat”.

Ministrul a declarat că are în vedere posibilitatea realizării unui barometru al educaţiei. El a spus că a discutat în acest sens cu colegii de la Direcţia de Fonduri Structurale a MEN

„Având un astfel de barometru poti să fii mai aproape de sistem şi să-ţi corelezi politicile. Politicile trebuie să fie integrate atunci când discutăm despre calitatea în educaţie”, a susţinut ministrul.

În opinia sa, testele PISA (Programul pentru evaluarea internaţională a elevilor) trebuie considerate unul dintre indicatorii de calitate din ţările europene şi inclusiv din România. Referindu-se la descentralizare în educaţie, ministrul a spus că au fost făcuţi paşi în acest sens, dar mai sunt „multe de făcut”.

Pricopie consideră că politicile de educaţie trebuie evaluate din când în când, iar reforma în sistemul de învăţământ trebuie să fie constantă, pentru a se adapta mereu la noul context.

Elevii olimpici premiati de MECTS

Posted: 14 Noiembrie 2012 in educație

Felicitari atat elevilor cat si profesorilor care au obtinut rezultate deosebite in 2012 la olimpiadele si concursurile internationale!

Ministerul Educatiei recompenseaza elevii olimpi si profesorii care i-au pregatit

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MCTS) a stabilit noile valori ale premiilor acordate elevilor care au câştigat olimpiade şi concursuri internaţionale organizate în ţară sau în străinătate valabile în anul 2012, acestea osciliând între 2.480 şi 12.180 de lei.
vezi
http://www.mediafax.ro/social/noi-valori-a…ionala-10303260

Acest mesaj a fost modificat de către gabriel nicolae teodorescu la data 13 Nov 2012, 08:51 AM

Fişier ataşat ( Număr de descărcări: 15 )
Fişier ataşat  Lista_scoli__elevi__i_profesori_pt_premiere_2012.pdf

Starea invatamantului romanesc(1)

Posted: 14 Noiembrie 2012 in educație

Adaptarea redusă a ofertelor educaţionale la dinamica pieţei muncii, comasarea unor unităţi de învăţământ, insuficienta colaborare a părinţilor cu şcoala şi lipsa avizelor sanitare de funcţionare în unele localităţi se află între „punctele slabe” din sectorul educaţie, se arată într-un raport întocmit de Inspectoratul Şcolar Judeţean Teleorman cu privire la starea acestui domeniu de activitate în anul 2011-2012.

Potrivit sursei citate, de asemenea, între vulnerabilităţi se află scăderea populaţiei şcolare prin reducerea natalităţii şi emigrare sau degradarea unor spaţii din unităţile de învăţământ şi uzura morală a materialului didactic existent.

Sunt identificate şi „ameninţări”, cum ar fi migrarea personalului didactic şi nedidactic spre alte domenii de activitate mai bine bine retribuite, deteriorarea mediului socio-economic şi a celui familial, diminuarea interesului / capacităţii familiei de a susţine pregătirea şcolară a copiilor.
La începutul anului şcolar 2011-2012 în Teleorman au fost înscrişi 10.466 de copii în învăţământul preşcolar, 12.695 în şcoli primare, 13.604 în gimnazii şi 15.356 în licee, dar pe parcurs s-au înregistrat numeroase cazuri de elevi eliminaţi, exmatriculaţi şi repetenţi, la care se adaugă abandonul şcolar, mai precizează sursa citată.

În judeţul din sudul ţării există 393 de unităţi de învăţământ preuniversitar, din care 157 au personalitate juridică.

sursa
AGERPRES

Olivia Manning din Liverpool a fost acceptata in Mensa, avand un IQ mai mare decat al genialului fizicianAlbert Einstein si al profesorului Hawking Stephen.

La 12 ani, Olivia Manning a reusit sa obtina un scor de 162, intr-un test IQ, cu mult fata de media normala, clasandu-se astfel in primii 100 de oameni inteligenti ai planetei, scrie <a href=”http://www.dailymail.co.uk/news/article-2212306/Olivia-Manning-Meet-schoolgirl-12-IQ-162–making-brainier-Einstein-Stephen-Hawking.html” target=”_blank”>Daily Mail</a>. Ca si geniu confirmat, Olivia detine acum un statut de celebritate la scoala ei – North Liverpool Academy in Everton.
            <a href=”  http://www.mensa.org/” target=”_blank”>MENSA</a>, este o organizatie internationala non-profit a oamenilor cu un IQ, mult peste medie, membrii ei clasandu-se printre primii 2% la testele de inteligenta folosite de organizatie.

Tot in acest an Heidi Hankins, o fetita de numai patru ani, tot din Marea Britanie a fost acceptata in MENSA, avand un IQ mai mare decat matematicianei Carol Vorderman (154) si cu doar un punct mai mic decat fizicianul Stephen Hawking, si al lui Albert Einstein.

 La 14 luni desena printese si animale, la 18 luni a invatat sa citeasca cu ajutorul calculatorului, iar la 2 ani a citit un set de 30 de carti Oxford Reading Tree – folosite in scolile primare din Marea Britanie citindu-le pe toate in doar o ora.

 In urma cu cateva luni, un grup de 24 de elevi ai scolii de baieti King School din Grantham din Marea Britanie au fost acceptati in MENSA avand un IQ mai mare de 148, 8 dintre ei detinand un IQ de 160.

Ca si o comparatie fondatorul Microsoft, Bill Gates, si regizorul Quentin Tarantinoau, de asemenea, un IQ de 160.