Archive for the ‘descentralizarea învățământului’ Category

 

Francezii isi pun deja intrebarea daca scolile superioare de inginerie sunt ZERO!

Datele relevante sunt furnizate opiniei publice din Franta de catre SSH –Agentia de informare pentru cercetare si invatamantul superior, in urma unui studiu privind profesia de inginer.

In raport sunt descrise 3 modele de scoli ingineresti

–          modelul “de referinta”-american

–          modelul “curriculum” in 5 ani

–          modelul “foarte aproape”-american

Apar date pertinente referitor la calitatea invatamantului superior francez in domeniul stiintelor ingineresti si in notele AERES.

Problemele cu care ei se confrunta sunt in anii pregatitori, si mai ales in domeniul aprofundarii cunostiintelor de catre studenti in anii primii doi ani in domeniile matematicii si fizicii.
Astfel la Conferinta CDEFI in urma uditul AERES, au inceput sa apara propuneri de reformare a sitemului de invatamant superior tehnic.

Astfel sunt multi deja sustinatori ai “modelului francez” prin realizarea unui program coerent de studiu al stiintelor exacte in anii pregatitori( 2+3)

Problemele descentralizării învățământului preuniversitar(1)

În 2005  MEC adoptă strategia descentralizării în învățământul preuniversitar.

Prin descentralizarea învățământului conform noii LEN,  se vrea un sistem de învățământ organizat, administrat și finanțat conform unor standarde, și în același timp se dorește asigurarea calității procesului instructiv-educativ, accesul liber și nediferențiat al tuturor beneficiarilor(elevi, studenți) la actul de educație, și nu în ultimul rând ne așteptăm la o ofertă educațională conform intereselor și nevoilor beneficiarilor direcți și indirecți.

         Apropierea deciziei de beneficiarii serviciului public de educație, participarea reprezentanților societății civile(părinți, ONG-uri, asociații profesionale, mediu de afaceri) la procesul de luare a deciziilor și redistribuirea responsabilităților, a autorității decizionale de la nivel central către nivelul local sunt dezideratele descentralizării în educație conform noii legi.

         Trebuie înțeles că descentralizarea este în același timp proces, condiție și/sau stare de fapt a sistemului educațional.

         În cadrul legislativ din România observăm persistența unor prevederi comtradictorii care generează incoerențe și disfuncționalități, și mai ales se vor prepetua aceste stări de fapt, în sistemul educaționalromânesc.(vezi noua LEN – varianta guvernanților, martie 2010).

         Domeniile supuse descentralizării conform noii legi, sunt:

  • curriculum;
  • resurse umane;
  • conducere și administrare;
  • finanțare.

Voi începe puțin altfel, de la  ultimul punct.

Legea precizează clar că finanțarea școlii și a învățământului în general se face de la Bugetul de Stat, fondurile ajungând în bugetele consiliilor locale prin intermediul consiliilor județene. Astfel, în continuare sunt menținute artificial verigile intermediare de alocare a fondurilor, care au îngreunat întotdeauna alocalarea acestor fonduri și mai ales au generat alocări neobiective către diferite consilii locale. Alocarea de fonduri doar datorită normării și salarizării stabilte prin lege, pe baza costurilor standard/elev, va genera în continuare conflicte datorită existenței și perpetuării discriminării între școli, pentru că în Ro. știm cu toții că există comunități bogate versus comunități sărace.

Sistemul fundamentării proiecțiilor bugetare și alocarea fondurilor, nu ține cont de gradul de finanțare a fiecărei unități de învățământ, de fapt de nevoile ei reale de finanțare.

Bugetele întocmite la nivelul școlilor sunt reduse mai întâi drastic și mai apoi sunt aprobate de consiliile locale, acestea fiind și cele care hotărăsc de cele mai multe ori destinația fondurilor bugetare și extrabugetare.(vezi este nevoie de acordul primăriilor).

Și mai îngrijorător este faptul știut de toată lumea referitor la alocarea banilor de către primării pentru lucrări de reparații, igenizare, care sunt acordate prin licitații, preferențial unor firme specializate, dar cu stupoare constatăm că prețurile de execuție sunt mult mai mari decât prețul real al pieței, astfel școala, managerul ei, nu au nici un cuvânt de spus, iar recepția lucrărilor este pur formală.( imixtiunea politicului în actul decizional al școlii).

Conform legii baza de calcul a fondurilor alocate unității de învățământ, se face prin și din bugetele locale, conform costurilor standard per elev, iar acest cost nu este identic cu necesarul de fonduri pentru finanțarea de bază a elevilor.

Capacitatea de alocare a fondurilor pentru învățământ este mai mică decât necesarul fundamentat pe costuri standard.

Ar trebui introducerea unor indicatori de corecție generoși(vezi și  situația liceelor  vocaționale) care să țină seama de dezavantajele economice și sociale ale zonei.

Astfel  elevii ca și principali clienți ai serviciului educațional vor beneficia de accesul nediferențiat la educație.

Legea ar trebui să prevadă clar, în cazul finanțării standard per elev, acest coeficient de corecție pentru diminuarea discriminării în educație(CCDSE) – propunere pentru noua LEN.