Model de politică privind calitatea pentru o instituţie şcolară

Posted: 8 Ianuarie 2012 in eficacitatea sistemului educational

Exista trei forte care influenteaza calitatea muncii şi determină rezultatele acesteia: cultura organizaţională, leadership-ul şi puterea.  Credinţele şi valorile se formează sub influenţa tradiţiei, a mediului şi a personalităţii individuale. De obicei, persoanele care lucrează de mult timp într-o organizaţie au tendinţa de a păstra tradiţiile, în timp ce noii angajaţi încearcă să schimbe starea lucrurilor. O cultură organizaţională a succesului încearcă să îmbunătăţească vechile practici fără a pierde spiritul tradiţiei. Dar, cum poate un lider să implementeze acest echilbru benefic? În primu rând în organizaţii trebuie să existe un nivel ridicat de încredere în rândul angajaţilor, iar în al doilea rând, este necesar ca indivizii care fac parte dintr-o organizaţie să-şi fi demnostrat integritatea personală.

Împreună aceste condiţii constituie bazele unei sorţi împărtăşite. O cultură a succesului se poate crea numai atunci când indivizii care lucrează într-o organizaţie îşi asumă principiul sorţii împărtăşite. O cultură a succesului este un mediu de cooperare în cadrul căruia toată lumea este în mod intrinsec perocupată de succesul celorlalţi. Succesul unui coleg provoacă sentimente de împlinire personală. Caracteristica de frunte a unei culturi a succesului este comunicarea bazată pe încredere. Dacă subordonaţii nu au încredere în angajamentul conducătorilor faţă de viziunea şi valorile organizaţiei şi dacă aceasta, la rândul ei, nu poate avea încredere în onestitatea subordonaţilor, este pe punctul de a se autodistruge. Procesul începe cu elaborarea unei viziuni la crearea căreia participă toată lumea, o viziune care se referă la identitatea organizaţiei şi la ceea ce este necesar pentru ca aceasta să supravieţuiască. Viziunea reprezintă gândirea de tip „emisfera dreaptă” a creierului; aceasta îşi are originea în geniul nostru creator şi în inimile noastre. Ea presupune emoţii umane fundamentale. Declaraţia de intenţii, obiectivele şi planurile implică „emisfera stângă”, caracterizată prin logică şi analiză. Într-o cultură bazată pe calitate, viziunea devine o realitate atât de puternică pentru angajaţi, încât aceştia o adoptă ca fiind o parte a stilului lor de viaţă. Acest lucru se poate întâmpla numai dacă angajaţii au un sentiment de confort în ceea ce priveşte noua viziune şi au ajutat la crearea acesteia. Tranformarea unei culturi tradiţionale de management într-un sistem bazat pe o cultură a succesului este de fapt o trecere de la un mediu caracterizat prin competiţie internă la unul de cooperare internă. Termenii echipă şi muncă în echipă pot suna la fel, însă fiecare deţine o semnificaţie aparte în cadrul culturii succesului. Echipa devine o parte  esenţială a structurii organizaţionale atunci când persoanele aparţinând diferitelor departamante sau având diferite funcţii lucrează împreună pentru un scop comun. Cuvântul echipă devine emblema schimbării. Totuşi munca în echipă implică ceva de o amploare şi mai mare. Nu reprezintă doar un ansamblu de persoane, ci un grup care manifestă un spirit de unitate şi acord. Esenţa muncii în echipă este cooperarea.Aşa cum am spus la început, procesul schimbării începe cu elaborarea unei viziuni la care toată lumea participă cu idei. Pe baza acestei viziuni împărtăşite, conducătorii pot demara schimbarea şi pot evolua de la rolul de supraveghetor la cel de coordonator. membrii echipei participă alături de coordonator la procesul de luare a deciziilor, ceea ce le va provoca un  sentiment de mândrie în legătură cu munca lor, rezultatul fiind o calitate mai bună a serviciilor. Curând transformarea de la o cultură tradiţională de management la una a succesului va deveni vizibilă, pe măsură ce atmosfera de competiţie internă devine una de cooperare internă. Constituirea unui mediu în care să se poată dezvolta încrederea, respectul şi cooperarea necesită timp, dar, în cele din urmă, organizaţia va putea supravieţui şi va intra în competiţie pe piaţă. În orice demers uman, calitatea s-a impus şi se impune ca o condiţie sine qua non a progresului,  a dezvoltării, cu atât mai mult în domeniul educaţional, care este chemat să asigure forţa intelectuală a dezvoltării.Sursa esenţială a patrimoniului intelectual al oricărei societăţi o constituie învăţământul, centrat pe performanţă şi calitate, orientat spre viitor, apt să  răspundă exigenţelor profesionale actuale şi de perspectivă.  Investiţia trebuie orientată prioritar spre realizarea unui învăţământ de calitate, performant, menit să genereze şi să cultive creativitatea, capacitatea de inovare  şi gândirea prospectivă, orizontul de cunoaştere  şi înţelegere a fenomenelor  şi proceselor dezvoltării umane pentru a se putea oferi soluţii în cele mai variate domenii de activitate.

În conceperea, elaborarea  şi adoptarea strategiei calităţii, pentru o instituţie şcolară, trebuie pornit de la realitatea obiectivă a epocii contemporane, potrivit căreia asigurarea calităţii, eficienţei, performanţei  şi competitivităţii constituie o direcţie fundamentală de acţiune pentru toate categoriile şi tipurile de organizaţii sociale, inclusiv pentru organizaţiile şi instituţiile de învăţământ şi educaţie.

Managemetul calităţii înseamnă, de fapt, pregătirea instituţiei pentru a participa la o competiţie, ale cărei reguli le respectă toţi participanţii, reguli care se concretizează în standardele de calitate a serviciilor educaţionale. Orientarea managementului calităţii spre participarea la această competiţie nu este un scop în sine, ci un rezultat direct al activităţii instructiv-educative, o dorinţă naturală de a te compara cu celălalt, din necesitatea de a arăta că rezultatele muncii tale sunt la fel de bune sau chiar superioare rezultatelor muncii altor colective de cadre didactice.

Pornind de la premisa ca orice strategie odată construită poate fi revizuită, adaptată, optimizată, pentru a se constitui ca bază pentru o strategie viitoare, se realizează la începutul anului o analiza preliminară a calităţii organizaţionale specifice prin intermediul interviurilor pe bază de chestionar.

Se are în vedere, în special, consultarea tuturor celor implicaţi în procesul instructiv-educativ (elevi, cadre didactice, părinţi). Scopul demersului nu a fost altul decât optimizarea procesului didactic şi a serviciilor educaţionale oferite, aspecte vizate, în mod special, în Proiectul strategic de dezvoltare instituţională al instituţiei şcolare.

Raportul cuprinde o prezentare detaliată a datelor pentru fiecare categorie de variabile în parte, asupra cărora însă, nu insistam. Ceea ce merită a fi adus în prim plan, este faptul că, valorile calităţii organizaţionale (atât în descrierile libere ale subiecţilor chestionaţi, cât şi în răspunsurile date la itemi standardizaţi) sunt pozitive şi descriu şcoala în termeni favorabili. De asemenea, în chestionare se solicită şi identificarea unor „posibile slăbiciuni”, „nemulţumiri”, contând pe faptul că toate aceste date vor permite, în viitorul apropiat, construirea unor strategii de optimizare continuă a activităţii şcolii.

Prin urmare, aşa cum rezultă dintr-o astfel de cercetarea, calitatea managementului depinde: de capacitatea de orientare strategică (planul/planificarea strategică); de capacitatea de a dezvolta relaţii umane; de capacitatea de asigurare a unui climat organizaţional orientat spre calitate şi performanţă; de capacitatea de a pune în valoare performanţele.

Pornind de la rezultatele analizei se propune o viziune personală asupra calităţii şi managementului calităţii, „o politică” de susţinere a valorilor. De asemenea, se impune instituirea unor demersuri care să promoveze permanent calitatea în învăţământ, pentru limitarea neprofesionalismului.

Strădania unor astfel de demersuri în ceea ce priveşte calitatea şi managementul calităţii, s-a inserat, cu modestie, în continuitatea şi complementaritatea încercărilor, gândurilor unei distinse pleiade de autori, tema calităţii şi a managementului calităţii fiind departe, însă, de a fi epuizată.

 

 

 

Bibliografie selectivă

 

  • Drăgulănescu, N., (2003), Managementul  calităţii serviciilor, Ed AGIR
  • Iosifescu, Ş., (2001), Managementul educaţional pentru instituţiile de învăţământ, MEC, Bucureşti
  • Iosifescu, Ş., (coordonator), (2005), Managementul  şi cultura calităţii la nivelul unităţii şcolare
  • Laboratorul de „Management educaţional” – Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s