Timpul conditioneaza, dimensioneaza si limiteaza nevoile

Posted: 24 Decembrie 2011 in Fără categorie

Opinii:Timpul conditioneaza, dimensioneaza si limiteaza nevoile

Timpul trebuie privit ca si resursa ce conditioneaza toate activitatile umane, astfel . dimensiunea temporala nu este doar o parte construstiva indisociabila a universului in care traim. In raport cu nevoile care trebuie satifacute, si cu activitatile pe care le realizam timpul apare in ipostaza de resursa care conditioneaza, dimensioneaza si limiteaza aria nevoilor ce pot fi satisfacute la un moment dat, dar si cantitatea si calitatea rezultatelor pe care le putem produce. Caracterul limitat al timpului este constrangerea cea mai severa care ne obliga sa operam cu ierarhii de prioritate, pentru a ne incadra in limitele date ale timpului. Modul de analiza si mai ales de administrare a resurselor de timp este decisiv in rationalizarea proiectarii oricarei activitati.

Astfel timpul apare atat ca nevoie(nevoia de timp de munca, de odihna, de timp liber, de invatare) cat si ca sursa ca si disponibilul de timp necesar oricarei activitati, este abordat destul de putin si in studiile economice de specialitate. O explicatie ar fi ca timpul este o notiune atat de familiara, naturala a existentei noastre incat ipostaza lui ca si resursa este de cele mai multe ori ca de la sine inteleasa. In practica lipsa unei analize specifice si explicite a caracteristicilor timpului ca si resursa este cauza frecventa a necorelarilor, uneori chiar a irationalitatii programelor in general. Intotdeauna in orice domeniu de activitate, se ignora realitatea elementara, ca de fapt timpul de munca este limitat si aceasta este constrangerea cea mai severa, astfel incat cel care va planifica activitatile, va fi nevoit sa opereze cu ierarhii de nevoi si cu ordine de prioritate. Calitatea analizei si administrarii resurselor de timp se vor afla cu certitudine la originea fenomenului de succes/insucces, de eficienta/ineficienta a procesului oricarei activitati. Timpul real, privit ca si interval de durata a ceva, ca si timp de existenta a unor indivizi, grupuri sociale, partide, si societati prezinta o serie de caracteristici pe care cei mai multi dintre noi le ignoram din start.

  • Timpul este prin excelenta o resursa limitata, de fapt aceasta limitare este absoluta si independenta de procesele care il utilizeaza.
  • Timpul este o resursa cu o dinamica unidirectionala, el consumandu-se ireversibil si intr-un singur sens, nu poate fi conservat, depozitat si/sau recuperat.
  • Timpul este o resursa cu o polivalenta maxima, ca si nevoie si ca resursa.
  • Timpul este o resursa care se autoconsuma, indiferent de modul de asimilare ca resursa a activitatilor umane. El este folosit fie rational si eficient , fie este irosit de cele mai multe ori in mod definitiv.(consumul de timp nu poate fi optional, ci este obligatoriu, singura cale de actiune se refera la cum este folosit si nu la daca va fi folosit).
  • Timpul este si resursa cu potential variabil, valoare sa de intrebuintare nefiind aceeasi in diferitele etape ce alcatuiesc durata reala a unei activitati sau programul cronologic al vietii indivizilor, grupurilor si societatii.
  • Timpul este cea mai costisitoare resursa. “Time is money” proprietate pe care o putem considera un corolar economico-financiar al tuturor caracteristicilor timpului prezentate mai sus.

Astfel timpul in toate ipostazele sale reale, ca si timp cosmic, ca timp biologic si ca timp social nu se deruleaza monoton, uniform si invariabil si nici nu are aceleasi posibilitati de a fi folosit.Timpul are deci o valoare variabila, cu perioade favorabile si nefavorabile, cu momente productive sau neproductive, din care nu pot lipsi momentele unice si perioadele rare sau irepetabile. Aceasta variabilitate a potentialului productiv al timpului nu este de fapt o proprietate a timpului in sine, ci este “o proprietate a duratei umanizate”, masurate cu existenta biologica, psihologica si sociala a omului, astfel incat timpul real are implicatii practice directe. Ratarea unor etape decisive din evolutia individului si/sau a societatii este de  obicei definitiva si irecuperabila. Referitor la costuri, timpul costa pentru ca este o resursa cu limitare absoluta si un bun economic cu raritate maxima. Timpul costa si pentru faptul ca pretul lui se formeaza in conditiile de monopol, neexistand nici o alta oferta alternativa, nevoia de timp fiind ireductibila si practic nelimitata, el consumandu-se continuu indiferent de scop.

Practic, totul putem masura in unitati de timp, productivitatea, pretul, eficienta, venitul, consumul, gradul de civilizatie, diferentele de dezvoltare intre indivizi si/sau societati. Deci, timpul in toate ipostazele sale trebuie reconsiderat in analizele, evaluarile si proiectiile privind planificarea, organizarea si evaluarea oricarui proces. In aceste conditii criza de timp este factorul principal care impune regandirea conceptiei privind proiectarea si evaluarea programelor oricarei activitati. Astfel criteriul eficientei trebuie clar reformulat: o activitate este cu atat mai eficienta cu cat produce rezultate cantitative si calitative sporite cu un consum de timp cat mai redus.

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s