73 de ani de la trecerea in nefiinta a lui Maurice Ravel, compozitor şi pianist, autorul celebrului „Bolero”

Posted: 28 Decembrie 2010 in comemorari

1937 – A încetat din viaţă Maurice Ravel, compozitor şi pianist, autorul celebrului „Bolero” (n. 7 martie 1875)

 

Fiul unui inginer inovator, realizatorul unui motor cu combustie interna si al unuia dintre primele automobile, Joseph Maurice Ravel incepe studiul muzicii la varsta de sapte ani, cu Charles Rene. In anul 1889 este admis la Conservatorul din Paris, unde studiaza pianul si armonia. Ravel nu era un copil minune, la Conservator ramanand timp de saiseprezece ani, o perioada neobisnuit de lunga. Primele compozitii le realizeaza in anul 1893, sub influenta lui Emmanuel Chabrier si a lui Erik Satie. In anul 1894 Ravel incepe sa fie influentat de muzica lui Debussy. Aceasta influenta il va face sa dea noi dimensiuni impresionismului. In anul 1897 este primit la clasa de compozitie a lui Gabriel Faure. Aici il intalneste pe George Enescu cu care se imprieteneste. Incearca sa castige Premiul Romei, dar obtine doar premiul al doilea. In 1898 i-au fost puse in scena primele lucrari, iar in 1901 scrie „Jocurile de apa”, lucrare publicata un an mai tarziu. Pentru ca ii admira pe Chabrier, Debussy si Satie, Ravel adauga creatiei sale noi lucrari, in ciuda faptului ca publicul si criticii nu sesizau inca adevarata dimensiune a talentului sau. In anul 1903, Ravel a compus un ciclu foarte frumos de lieduri, intitulat „Seherezada”. Celibatrar convins si iubind muzica cu o pasiune mereu crescanda, Ravel compune neintrerupt, astfel incep sa apara lucrarile noi precum: „Mama mea gasca” (1908), „Istorii naturale”, „Rapsodia spaniola”, „Ora spaniola” (1907), „Valsuri nobile si sentimentale” (1911), „Daphnis si Chloe” – compus pentru trupa de teatru Ballets Russes a lui Diaghilev (1912) si „Trio” (1914). Ultima lucrare pe care a terminat-o inainte de izbucnirea primului razboi mondial a fost Trio-ul in la minor, una dintre partiturile lui cele mai cizelate si elegante (tema de deschidere a primei miscari reprezinta probabil cea mai mare inspiratie lirica a sa). Razboiul ii intrerupe, insa, activitatea. Din anul 1915 pana in toamna lui 1917 este angajat in armata. In anii care au urmat primei confruntari mondiale scrie compozitiile „Mormantul lui Couperin” (1917), „Valsul” (1920), „Copilul si vrajitoriile” (1925), Sonata pentru pian si vioara (1927) si „Boleroul” (1928), dupa care, pana in 1931, nu mai compune nimic. In aceasta perioada efectueaza un lung turneu in SUA si Canada, unde asista si interpreteaza cateva lucrari proprii si primeste titlul de „Doctor honoris cauza” al Universitatii din Oxford. Aici l-a cunoscut pe George Gershwin, a ascultat multa muzica jazz si a incorporat-o in muzica sa, impreuna cu alte procedee specifice americane. Spunea ca a incercat sa compuna lucrarea „Copilul si vrajitoriile”, „in stilul operetei americane”. Partea lenta din Sonata lui pentru pian si vioara se numeste „Blues”, iar muzica jazz isi face resimtita prezenta in Concertul in sol major. Era un muzician simplu si pur, care lucra direct cu materialele muzicii si, spre deosebire de multi alti contemporani de-ai sai, n-a elaborat nici un fel de teorii despre muzica si nici nu s-a implicat in diversele orientari estetice.

<object style=”height: 390px; width: 640px”><param name=”movie” value=”http://www.youtube.com/v/8po7FZonP-I?version=3″><param name=”allowFullScreen” value=”true”><param name=”allowScriptAccess” value=”always”>http://www.youtube.com/v/8po7FZonP-I?version=3</object>

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s