Fizicieni germani au creat un „super-foton”

Posted: 25 Noiembrie 2010 in Fizica particulelor elementare

Această prezentare necesită JavaScript.

Daca pana acum era practic imposibil, fizicienii de la Universitatea din Bonn au dezvoltat o sursa de lumina cu totul noua, un asa-numit condensat Bose-Einstein format din fotoni.
Prin aceasta metoda cercetatorii germani, deschid calea proiectarii surselor de lumina asemanatoare cu laserul de raze X, scrie publicatia online Physorg.
Germanii au plecat de la o ipoteza simpla, si anume particulele de lumina, fotonii ar trebui si ei sa condenseze la temperaturi foarte scazute, la fel ca si atomii de rubidiu care prin racire intr-un spatiu compact, se destind , comportandu-se ca o “super particula”. Toate radiatiile electromagnetice emise sau absorbite au o structura discontinua, fiind formate din portii discrete de energie, numite cuante de energie. Particula care poseda energia unei cuante numita intial “particula de lumina”, se numeste foton. Din punct de vedere corpuscular lumina este formata din fotoni, care au o anumita energie data de relatia lui Einstein, masa de repaus zero, sarcina electrica zero, si viteza de deplasare egala cu viteza luminii in vis 3×10^8 m/s. Problema cu care fizicienii s-au confruntat este ca atunci cand fotonii sunt raciti brusc ei dispar. Problema concentrarii luminii si racirii in acelasi timp parea practic imposibila. Aspecte fascinante ale materiei, apar atunci cand anumite specii atomice, numite bosoni, sunt raciti la temperaturi extreme apropiate de zero absolut O grd. Kelvin(minus 273,15 grd. Celsius). Comportarea bosonilor la temperaturi extrem de joase, si formarea asa-numitului condensat Bose-Einstein, fusese prezisa inca de acum opt decenii de catre Satyendranath Bose si Albert Einstein, observarea lor experimentala realizandu-se abia in 1990 pe atomi de rubidiu, sodiu si litiu, folosind tehnici experimentale avansate. Fizicienii Universitatii din Bonn, Jan Klärs, Julian Schmitt, Frank Vewinger, si Martin Weitz au, au reusit sa demonstreze contrariul, facand senzatie in lumea specialistilor in domeniul fizicii particulelor elementare. Ei au reusit acest lucru, cu ajutorul a doua oglinzi foarte reflectorizante, intre care au dizolvat molecule cu pigment pe care fotonii le-au ciocnit periodic. Profesorul Weitz a explicat ca in urma acestui proces moleculele au inghitit fotoni, pentru ca ulterior sa fie expulzati. Crescand cantitatea de fotoni, ei au reusit sa condenseze “particule super racite de lumina”, realizand astfel un “super-foton”. Noua radiatie are caracteristicile unui laser de radiatie X. Ca si aplicatii noii super fotoni, pot fi folositi pentru gravarea circuitelor logice in materialele semiconductoare. Prin aceasta noua tehnica pot fi create noi generatii de cipuri de inalta performanta iar procesul fizic in sine ar mai putea fi folosit in cazul spectroscopiei si al celulelor fotovoltaice, si al realizarii de lasere cu raze X cu lungimi de unda mult mai mari. Contributii de marca in domeniu au fost realizate de fizicienii Steven Chu, Claude Cahen Tannodji si William D. Phillips, recompensati cu Premiul Nobel, in 1996, si Eric Cornell, care la doar 39 de ani reuseste adevarata performanta, Nobel in Fizica, in 2001.
izicieni germani au creat un „super-foton”

Daca pana acum era practic imposibil, fizicienii de la Universitatea din Bonn au dezvoltat o sursa de lumina cu totul noua, un asa-numit condensat Bose-Einstein format din fotoni.
Prin aceasta metoda cercetatorii germani, deschid calea proiectarii surselor de lumina asemanatoare cu laserul de raze X, scrie publicatia online Physorg.
Germanii au plecat de la o ipoteza simpla, si anume particulele de lumina, fotonii ar trebui si ei sa condenseze la temperaturi foarte scazute, la fel ca si atomii de rubidiu care prin racire intr-un spatiu compact, se destind , comportandu-se ca o “super particula”. Toate radiatiile electromagnetice emise sau absorbite au o structura discontinua, fiind formate din portii discrete de energie, numite cuante de energie. Particula care poseda energia unei cuante numita intial “particula de lumina”, se numeste foton. Din punct de vedere corpuscular lumina este formata din fotoni, care au o anumita energie data de relatia lui Einstein, masa de repaus zero, sarcina electrica zero, si viteza de deplasare egala cu viteza luminii in vis 3×10^8 m/s. Problema cu care fizicienii s-au confruntat este ca atunci cand fotonii sunt raciti brusc ei dispar. Problema concentrarii luminii si racirii in acelasi timp parea practic imposibila. Aspecte fascinante ale materiei, apar atunci cand anumite specii atomice, numite bosoni, sunt raciti la temperaturi extreme apropiate de zero absolut O grd. Kelvin(minus 273,15 grd. Celsius). Comportarea bosonilor la temperaturi extrem de joase, si formarea asa-numitului condensat Bose-Einstein, fusese prezisa inca de acum opt decenii de catre Satyendranath Bose si Albert Einstein, observarea lor experimentala realizandu-se abia in 1990 pe atomi de rubidiu, sodiu si litiu, folosind tehnici experimentale avansate. Fizicienii Universitatii din Bonn, Jan Klärs, Julian Schmitt, Frank Vewinger, si Martin Weitz au, au reusit sa demonstreze contrariul, facand senzatie in lumea specialistilor in domeniul fizicii particulelor elementare. Ei au reusit acest lucru, cu ajutorul a doua oglinzi foarte reflectorizante, intre care au dizolvat molecule cu pigment pe care fotonii le-au ciocnit periodic. Profesorul Weitz a explicat ca in urma acestui proces moleculele au inghitit fotoni, pentru ca ulterior sa fie expulzati. Crescand cantitatea de fotoni, ei au reusit sa condenseze “particule super racite de lumina”, realizand astfel un “super-foton”. Noua radiatie are caracteristicile unui laser de radiatie X. Ca si aplicatii noii super fotoni, pot fi folositi pentru gravarea circuitelor logice in materialele semiconductoare. Prin aceasta noua tehnica pot fi create noi generatii de cipuri de inalta performanta iar procesul fizic in sine ar mai putea fi folosit in cazul spectroscopiei si al celulelor fotovoltaice, si al realizarii de lasere cu raze X cu lungimi de unda mult mai mari. Contributii de marca in domeniu au fost realizate de fizicienii Steven Chu, Claude Cahen Tannodji si William D. Phillips, recompensati cu Premiul Nobel, in 1996, si Eric Cornell, care la doar 39 de ani reuseste adevarata performanta, Nobel in Fizica, in 2001.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s