Disfuncţionalităţile sistemului educațional

În cazul unor soluţii de sinteză care deja se întrezăresc, prin integrarea conţinuturilor într-o viziune unitară, accentul trebuie pus pe valori autentice spirituale şi pe modele demne de urmat pentru a asigura un echilibru în sistemul educaţional. …am spus-o şi o repet.
Părerea mea referitoare la disfuncţionalităţile în sistemul educaţional din România:
– absenţa în continuare a unei politici ferme referitoare la calitatea din educaţie;
– atribuţii şi responsabilităţi neclare pentru cei din sistem;
– absenţa unui sistem al calităţii în ansamblu;
– ca şi proiect şi program, de implementare a calităţii, calitatea nu este percepută în aceeaşi manieră de toţi factorii responsabili şi de persoanele implicate în educaţie;
– absenţa unui program coerent şi a reuşitei lui;
– absenţa unor proceduri în cazul modificărilor care pot surveni în program;
– nedispunerea de organizaţii care să normalizeze situaţia;
– absenţa unor reviste formale referitoare la conceptele de mai sus;
– programul calităţii în educaţie nu e tradus şi mai ales nu sunt înţelese competenţele de către toți cei din sistem;
– criteriile de acceptare a performanţelor nu sunt clar definite;
– absenţa procedurilor de documentare;- inexistenţa unui formalism în cazul unor chestiuni care se modifică;
– fiabilitatea între orientări şi coordonarea lor;
– profilul elevului deci a educatului la intrarea într-un ciclu de învăţământ nu este definit;
– absenţa evaluării elevilor/studenților  la intrarea într-un ciclu nou;
– absenţa unei colaborari strânse între şcoala elementară, liceu, colegiu, facultate;
– neutilizarea rezultatelor survenite în ameliorarea practicilor educative; -…