Parteneriat educational, relatia scoala-familie

Posted: 11 februarie 2011 in educație

Relaţia familie-şcoală

În prezent, societatea românească resimte absenţa culturii civice, a educaţiei sentimentului colectivităţii, a respectului faţă de lege, toate promovate de o disciplină comună recunoscută ca necesară. Şcoala şi familia sunt cei doi piloni de rezistenţă ai educaţiei , iar între aceştia şi comunitate , mediul extraşcolar şi extrafamilial , pendulează copilul , obiect şi subiect al educaţiei. Dacă aceste medii educaţionale se completează şi se susţin , ele asigură într-o mare măsură buna integrare a copilului în activitatea şcolară şi pe plan general în viaţa socială. Şcoala trebuie să aibă contacte cu toate instituţiile sociale interesate direct sau tangenţial de domeniul educaţiei copilului de vârstă şcolară şi să stabilească relaţii de cooperare şi colaborare. Atât părinţii cât şi cadrele didactice beneficiază de avantajele unei astfel de colaborări. Binefacerile sunt numeroase, începând cu o mai bună cunoaştere reciprocă şi depăşirea stereotipurilor, şi continuând cu identificarea unor interese comune în beneficiul copiilor. În sfârşit, colaborarea este benefică şi pentru şcoală, părinţii aducând deseori resurse suplimentare ce pot susţine rolul educativ al şcolii dar oferă şi un cadru pentru o continuă reevaluare.

Barierele evocate cel mai adesea în privinţa participării parentale sunt: • lipsa de timp a părinţilor;• limitarea relaţiilor dintre părinţi şi personalul didactic la ocazii speciale (deexemplu la şedinţele cu părinţii, serbări, etc.);• faptul că nu există comunicare decât în perioade critice ale copilului sau, adesea,atunci când se caută un responsabil pentru această situaţie, în loc de o soluţie.Trei elemente merită a fi subliniate în ceea ce priveşte aceste bariere: • individualismul învăţătorilor, foarte reticenţi faţă de analiza din exterior a munciilor;• frecventa nerecunoaştere de către părinţi a statutului de “specialist” aînvăţătorului în domeniul educaţiei copiilor lor;• poziţia copilului între aceşti doi parteneri angajaţi într-un “dialog al surzilor”. Părinţii elevilor dintr-o clasă formează rareori un grup omogen şi nu dispun toţi de aceleaşi mijloace pentru a se implica în mod activ în activităţile şcolii. Cooperarea lor cu mediul şcolar trebuie, deci, să ia forme diverse pentru a răspunde nevoilor şi disponibilităţilor lor. Anumiţi părinţi sunt pregătiţi să consacre mai mult timp şi energie pntru participarea la activităţi. Unii dintre ei nu sunt disponibili decât în mod punctual şi să participe la un eveniment special (de exemplu să însoţească grupul de elevi cu ocazia vizitării unui muzeu). Alţii dispun de suficient de mult timp liber, energie şi cunoştinţe pentru a putea aduce o contribuţie mai importantă şcolii. Unii pot veni în clasă pentru a susţine o expunere pe o anumită temă (legată de locul lor de muncă, tradiţiile lor culturale, anumite experienţe de viaţă specifice sau de modul cum îşi petrec timpul liber). Alţii sunt pregătiţi să se implice în animarea unor grupuri de întrajutorare de părinţi, care abordează probleme particulare.Factori care favorizează reuşita activităţilor de colaborare între şcoală şi familie.Programele care dau cele mai bune rezultate durează mai multe luni şi implică ointeracţiune directă şi personală cu părinţii, cărora li se propun sarcini structurate şiconcrete, ale căror obiective sunt clar definite în strânsă colaborare.În şcolile în care există o puternică participare parentală se poate observa că părinţiisunt invitaţi să participe la activităţi foarte variate (observare, voluntariat, participare laîntâlniri şi conferinţe, co-gestionarea proiectelor). Din contră, în şcolile cu slabă participare, părinţii nu iau parte decât la întâlnirile obişnuite şi instituţionalizate “părinţi cadre didactice”.Programele eficiente oferă părinţilor mai multe modalităţi de participare. Acestea vizează cunoaşterea opiniei lor cu privire la activităţile oferite, încercând totodată să răspundă nevoilor specifice ale părinţilor şi ale comunităţii în care este amplasată şcoala. În contextul mediilor defavorizate a rezultat ideea că este important ca părinţii să fie ajutaţi să înţeleagă criteriile de evaluare utilizate la şcoală. Într-adevăr, s-a observat că mulţi dintre ei nu cunosc foarte bine obiectivele pedagogice şi doresc să fie informaţi mai bine cu privire la programe şi progresul copilului lor. Se întâmplă, de altfel, ca părinţii să nu fie conştienţi de dificultăţile copilului lor din simplul motiv că acesta obţine rezultate similare cu cele ale copiilor din anturajul său.Accelerarea transformărilor sociale, democratice, modificarea statutului copilului, dispersia familiei, încercarea de a restitui prestigiul educaţiei familiale (pe care l-a avut până la introducerea învăţământului obligatoriu), progresele sociologiei şi psihologiei, precum şi alte cauze au dus la înţelegerea faptului că orice sistem de educaţie rămâne neputincios dacă se izbeşte de indiferenţa sau de opoziţia părinţilor. Şcoala capătă astfel o misiune suplimentară. Reproşurile care li se fac părinţilor privind colaborarea cu şcoala sunt: apatia (nu vin la reuniunile anunţate); lipsa de responsabilitate (aşteaptă iniţiativa profesorilor); timiditatea (lipsa de încredere în sine); participarea cu ingerinţe (critică cu impertinenţă şcoala); preocupările excesive (exclusive) pentru randamentul şcolar (notele copilului);rolul parental rău definit (nu înţeleg corect funcţiile şi rolurile în educaţia copilului); contactele limitate cu şcoala (numai în situaţii excepţionale, de criză, în comportarea copilului); conservatorismul (reacţii negative la idei noi). Reproşurile care li se fac profesorilor privind colaborarea cu familiile elevilor sunt similare (nu identice!), inclusiv privind dificultăţi de a stabili relaţia cu adulţii (tratează părinţii ca pe copii şi nu ca parteneri în educaţia copilului, decizând autoritar la reuniunile cu părinţii). Definirea imprecisă a rolului de profesor, lipsa pregătirii privind relaţia şcoală-familie (oscilează între autonomia tradiţională şi perspectivele noi ale parteneriatului). Informarea şi formarea părinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune, cel puţin, ca fiecare părinte să cunoască: obligaţiile legale privind educaţia copilului, drepturile de care dispune pentru educaţia copilului, importanţa atitudinii lui pentru reuşita şcolară a copilului, metodele de colaborare cu şcoala. În acest scop este necesar un dialog între profesori şi părinţi; profesorii trebuie să primească o pregătire în materie de relaţie cu părinţii, iar competenţa lor în această materie trebuie considerată ca o aptitudine profesională; părinţii trebuie să fie pregătiţi pentru a juca rolul lor educativ în cooperare cu profesorii, şcolile trebuie să asigure (asociaţiilor) părinţilor asistenţa necesară. Pentru o cooperare eficace se consideră necesară adoptarea unor comportamente corespunzătoare de către membrii consiliului profesoral: comunicarea liberă de informaţii, toleranţa când limbajul profesional nu este înţeles de nespecialişti (dintre părinţi), încurajarea dezbaterilor pe probleme educaţionale majore (şi nu doar discuţii pe probleme administrativ-gospodăreşti), considerarea reciprocă a părinţilor şi profesorilor ca parteneri. Din această perspectivă se pune întrebarea: ce câştigă profesorul într-o cooperare cu familia? Se apreciază că acest câştig poate fi un statut revalorizator în ochii societăţii, cooperarea cu familia poate fi un test profesional şi poate fi considerată ca făcând parte din datoria profesională a profesorului deoarece părinţii sunt clienţi ai şcolii. Eficacitatea învăţământului (evaluată la şcoli şi profesori) poate fi ameliorată prin cooperarea între şcoală şi familie, părinţii sunt responsabili legali de educaţia copiilor lor şi pot avea exigenţa de a evalua rezultatele activităţii şcolare.Educaţia răspunde atât cererii sociale cât şi nevoilor şi aspiraţiilor individuale . Presupune eliberarea de energii lăuntrice şi depăşirea , prin împlinirea armonioasă şi creatoare , a insecurităţii , inferiorităţii şi dependenţei pe care le poate simţi fiinţa umană într-o societate aflată în schimbare rapidă.

În prezent România cunoaşte o încercare de redefinire a rolului social al educaţiei , în contextul unui ” parteneriat pentru educaţie ” , un dialog deschis , lucid , responsabil , între toţi factorii educaţionali (familie , Biserică , şcoală , comunitate locală ).Şcoala se deschide spre mediul comunitar şi se fac propuneri de realizare a osmozei şcoală- comunitate (şcoala în comunitate şi comnitatea în şcoală ) , în perspectiva înţelegerii şcolii ca un centru cultural şi civic , centru complex de învăţare la îndemâna tuturor , tineri şi mai puţin tineri.Prin programe şi acţiuni specifice se creează şi se dezvoltă legături multifuncţionale şi societatea civilă. Această recunoaştere a importanţei părinţilor în favorizarea succesului şcolar al tinerilor a determinat autorităţile educative să susţină necesitatea întăririi legăturilor dintre părinţi şi şcoală. Dealtfel, în contextul actual, aceste legături par a fi mai necesare ca niciodată. Într-adevăr, misiunea socială a şcolii depăşeşte tot mai mult simpla atingere a obiectivelor pedagogice ale curriculum-ului şcolar avâdn în vedere şi faptul că mulţi părinţi sunt prea preocupaţi de problemele familiale, profesionale sau sociale pentru a putea urmări evoluţia copiilor lor sau coerenţa dintre educaţia pe care copilul o primeşte în familie şi cea şcolară.

About these ads
Comentarii
  1. [...] şi progresul copilului lor. Se întâmplă, de altfel, ca părinţii să nu fie conştienţi de … citeşte mai multStiri Botosani: TREBUIE SA STIM | Importanta micului dejun pentru …TREBUIE SA STIM | Importanta [...]

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s